angel

22

-- Deci va veni mâine?întrebă Jungkook
-- Da. M-a rugat să-ți transmit că mâine va veni să vorbească cu Taehyung. spuse Jin de la capătul firului,imitând vocea subțire a femeii
-- Hyung,nu înțeleg ceva. De ce naiba a lovit-o dorul de Taehyung fix acum? Nu s-a comportat ca o mamă timp de 22 de ani.
-- Nu știu Kook. Dar îți urez noroc,copilul meu,pentru că femeia asta nu aduce nimic bun. spuse Jin și închise apelul
Little-ul ieși din bucătărie,uitându-se speriat la bărbat:
-- N-nu v-vr-vreau s-să v-vi-nă a-aici!spuse disperat
Se apropie de Jungkook și se uită speriat, ștergându-și lacrimile:
-- Nu v-vr-vreau!spuse disperat
Jungkook oftă și îl îmbrățișă strâns pe little:
-- E okay baby,sunt aici. Nu o să-ți facă nimic. spuse încet
Taehyung negă,agățându-se de brunet:
-- N-nu v-vr-vreau s-să o-o v-văd! E-e r-rea!plânse băiatul
Cât de mult o pot urî pe femeia asta!
-- Nu plânge,îngeraș. Nu o să fie rea, promit. încercă să-l calmeze pe little,ce plângea aproape isteric ,suspinând continuu
Oftă și îi mângâie părul,lăsându-și bărbia pe capul blondului:
-- O să plece repede baby,promit. spuse încet
Taehyung își ridică privirea spre bărbat,iar acesta își simți inima strângându-se. Privirea speriată și pierdută a băiatului îl durea
Se ridică încet de pe canapea,cu blondul aproape adormit și încă suspinând în brațele sale,și urcă grijuliu scările,intrând în camera lor
Îl așeză pe băiat pe pat,învelindu-l ,și se opri câteva secunde,uitându-se la el:
-- Nu îmi fac griji. Tu nu o să mă părăsești. Însă când îți văd privirea speriată și când simt cum tremuri,vreau să lovesc ceva. Vreau să mă lovesc pentru că tu ești speriat. Voi avea grijă ca,orice ar vrea vrăjitoarea,să nu fii rănit sau speriat . Promit. spuse totul pe un ton jos și se ridică,intrând în baie pentru a se schimba.
De ce trebuie să strice ea totul?
Oftă încă o dată și ieși,așezându-se lângă blond și cuprinzându-i corpul ghemuit într-o îmbrățișare călduroasă
Își închise ochii,încercând să adoarmă

***

-- Mi-e f-fri-că!suspină blondul, cu capul afundat în pieptul brunetului
În câteva minute femeia trebuia să ajungă. Și era atât de terifiat
-- Baby,nu îți poate face nimic. Acum eu am grijă de tine și dacă te deranjează cu ceva,o fac să plece imediat. Nu fii speriat,okay? îl liniști Jungkook și își așeză mâinile pe spatele lui,sărutând-i lung fruntea
Taehyung aprobă și inspiră adânc. Rămaseră câteva minute nemișcați,până când auziră soneria
Taehyung se cutremură:
-- E okay baby. Liniștește-te. îi spuse încet,zâmbindu-i dulce
Taehyung zâmbi și se ridică pe vârfuri,lăsând un sărut scurt pe obrazul îngrijitorului său:
-- Mulțumesc. șopti încet
Jungkook îi zâmbi blând și înaintă spre ușă:
-- Bună ziua. spuse și scoase un zâmbet forțat
Femeia se uită la el,spunând un 'Bună' în scârbă și ,după ce brunetul îi făcu loc,intră în apartament.
-- Am adus pizza!spuse puțin mai veselă
Jungkook își dădu ochii peste cap
Taehyung nu are voie să mănânce pizza la prânz.
Oftă și o urmă pe femeie,intrând în bucătărie,unde Taehyung încerca să-și toarne un pahar cu apă
-- Taehyung!spuse femeia
Ce mai faci?continuă și se așeză la masă
-- B-bine. replică încet băiatul. Văzu cutia de pizza și se uită la Jungkook:
-- Taehyungie nu are voie să mănânce pizza la prânz. șopti încet,având grijă ca doar Jungkook să-l audă
Brunetul dădu din cap:
-- E okay baby, astăzi ai voie. îl liniști
Taehyung aprobă și se așeză pe un scaun,cât mai departe de mama sa;
-- Beți ceva?întrebă politicos brunetul, întorcându-se pentru a o privi pe femeie.
-- Suc de portocale ar fii perfect. spuse femeia uitându-se ciudat la blond
Brunetul aprobă și scoase cutia de suc, turnând într-un un pahar și așezându-l în fața femeii,apoi se întoarse la frigider și scoase sucul preferat al little-ului, turnându-i și lui într-un pahar. Scoase trei farfurii plate pe care așeză pizza și le puse pe masă
Blondul îi mulțumi și începu să se holbeze la podea, mișcându-și degetele emoționat
Jungkook se așeză lângă el,profitând de faptul că femeia nu era atentă și trăgându-și scaunul cât putu de aproape de little
-- Am auzit că ai fost promovat. Felicitări!spuse doamna Kim
Jungkook îi mulțumi
-- Cum m-ai sunt ceilalți? Seokjin este în continuare a doua mamă a băiatului meu? întrebă femeia
Jungkook își dădu ochii peste cap nesesizabil,zâmbind forțat:
-- De fapt,de câteva luni și-a abandonat poziția.
Femeia dădu afirmativ din cap.
-- Taehyung,aș vrea să vorbesc ceva cu tine. spuse și blondul își ridică privirea din podea.
Jungkook înțelese și încercă să se ridice,însă Taehyung îi apucă strâns mâna:
-- Scuze mama,dacă trebuie să vorbești ceva cu mine,poți vorbi. Jungkook nu pleacă. spuse sigur pe el
Bravo baby!își spuse brunetul zâmbind mândru de blondul său
Femeia oftă:
-- După cum știi,acțiunile firmei tatălui tău sunt împărțite între mine,sora ta și tu. Sora ta s-a mutat în America acum câteva săptămâni,așa că mi-a dat mie acțiunile ei. Le-aș vrea și pe ale tale deoarece nu cred că ai nevoie de ele,având în vedere că nu m-ai vii de mult pe acasă. spuse rece și se uită în ochii little-ului
Blondul înghiți în sec și se uită la Jungkook,care era mult prea furios în acel moment. Bărbatul își deschise gura pentru a începe o ceartă,însă Taehyung îl opri:
-- Dacă îmi promiți că mă lași definitiv în pace,îți voi da acțiunile mele. spuse pe un ton glacial
Femeia se uită șocată:
-- Dacă doar atât îți dorești,voi face asta. Îți aștept declarația cu semnătură pentru a le depune la primărie. spuse și se ridică,îndreptându-se spre ieșire.
O zi bună! mai spuse și deschise ușa,ieșind din apartament
Jungkook își întoarse privirea spre little,văzându-i lacrimile ce cu greu se abțineau să nu i se scurgă pe obraji
Își deschise rapid brațele:
-- Hai aici baby!spuse înțelegător și Taehyung se ridică imediat de pe scaunul său,aruncându-se în brațele brunetului și începând să plângă isteric, înecându-se în suspine
-- Gata,gata,puiule. Liniștește-te. Daddy este mândru de Taehyungie. îi spuse încet
Era mândru de little-ul său. Băiatul își înfruntase singur mama și se stăpânise foarte bine.
Taehyung suspină și își ridică privirea spre bărbat:
-- O s-să m-mă l-la-se î-în p-pa-ce î-în s-sfâr-șit. concluzionă încet
Jungkook îi zâmbi blând:
-- Da îngeraș,o să te lase în sfârșit în pace. spuse la fel de încet și își lipi buzele de fruntea băiatului,acesta închizându-și ochii obosit.
Jungkook zâmbi și rămase nemișcat,lăsându-l pe băiat să adoarmă, mai apoi ridicându-se încet și îndreptându-se spre camera lor.
Am scăpat rapid. își spuse
Era un lucru bun. De acum știa că Taehyung va putea fii total liniștit.

______________________________________
Aish...acesta este ultimul capitol
Mereu simt un ghem în stomac(,)când scriu fraza asta
M-am atașat mult de cartea asta. Mereu va fii una din lucrările mele preferate.
Trecând peste:
Astăzi va veni și epilogul care nu va fii chiar atât de lung (la acest capitol am 1300 cuvinte fără ce am scris eu)
Voi încheia practic acțiunea în epilog.
Deși cartea pare scurtă,mi-am petrecut cel mai mult timp scriind la ea,deci sper că acest aproape ultim capitol v-a plăcut

N

e citim în capitolul următor :>

sarangheaeyo~