Lasă-mă dracu în pace!

Capitolul 23 - Îl urăsc că te-a salvat

Cred că tricoul lui alb era negru din cauza lacrimilor mele pline de rimel. Era deja seară, nimeni nu mai era afară. Bine, mai erau alți colegi la focul de tabară, însă acesta era mult prea departe de noi. Justin stătea nemișcat. Mi-a prins mâinile mele din jurul taliei lui și mi le-a strâns puternic, ca și cum m-ar lua în brațe.

- Brook, chiar nu vreau să îți fac rău, spune el cu o voce răgușită.

- Îmi faci rău doar atunci când mă ignori.

- Nu-i adevărat, îmi spune el și se întoarce, îmbrățișarea noastră rupându-se. Azi, la piscină, eu... pur și simplu... am înghețat, apoi a venit el... și... Nu eu am fost cel care te-a salvat, ci el! Îl urăsc pentru că te-a salvat. Sună incredibil de ciudat și fără logică, dar da, îl urăsc că te-a salvat! Tipul ăla chiar dacă e gay, parcă se dă la tine 24 din 24. Nu vreau să se repete asta din nou, dacă atunci când o să pățești ceva, SuperWilliams nu mai e prin preajmă? Ce o să fac? O să mă uit la tine cum mori? Nu vreau să te rănesc, stai departe de mine!

- Stai departe de mine? Justin, tu mă rănești doar atunci când stai departe de mine, de câte ori vrei să îți explic?

M-am ridicat pe vârfuri și i-am sărutat încet vârful nasului, acesta oprindu-se din vorbit. A vrut să mă sărute apoi, însă m-am dat la o parte.

- Nu vreau să sărut buzele unui băiat care se pupă cu altele, deși are iubită.

Justin s-a uitat la mine ca Bear Grylls la o vacă.

- Poftim? îmi spune el super revoltat.

- Nu te preface că nu ști. Te-am văzut azi, cu roșcata aia...

- Roșcată? Tu ai înnebunit?

- Nu eu, ci tu. Te-am văzut azi, după copacul ăla, când ai sărutat-o pe roșcată aia frumoasă...

" Mai frumoasă ca tine... " spune conștiința mea.

- Tu îți bați joc de mine? Azi am stat și am adunat la doze de mi-au ieșit ochii din cap. Nici măcar nu m-am atins de fete. Bine, doar de una...

Spune și mă trage aproape de talia lui. Zâmbesc fără să vreau, însă tot nu cred 100% ce mi-a spus el. Privirea nu mă înșeală, persoana acea semăna mult prea mult cu Justin. Ne-am sărutat și acel sărut a fost semnul că " ne-am împăcat ". Am mers amândoi spre focul de tabară, însă am văzut pe cineva după colțul unei cabane.

- Vin și eu imediat, am nevoie la baie!

Justin a mers înainte spre foc, iar eu m-am apropiat mai mult de forma din umbră.

- Tu chiar crezi ceva din ce îți spune băiatul ăla?

M-am speriat când am auzit umbra vorbind. De ce? Pentru că recunoșteam foarte bine aceea voce.

- Tu cumva m-ai urmărit?

- Treceam doar, apoi te-am văzut bocind la el în brațe, nu am vrut să stric "împăcarea" voastră.

- Să nu te prind că spui cuiva că am plâns.

- Spui asta de parcă a plânge e ceva inuman. Brook, ești o fată. Ești foarte violentă, întunecată, insensibilă, răutăcioasă, însă există "ă" la finalul tuturor adjectivelor astea.

M-am speriat la auzul cuvintelor lui. Nimeni nu mi-a spus niciodată că... ei bine, da, sunt o fată. Nimeni. Din fericire, întunericul de afară îmi ascundea foarte bine obrajii roșii.

- Și fac pariu că acum te-ai înroșit, îmi spune el cu zâmbetul pe față.

Nu mă întrebați cum prin acel întuneric mi-am putut da seama că zâmbește. Și dacă nu v-ați prins cine e, da... era Williams, logic. Ori sunt coicidențe peste coicidențe ori nu mai e carte Wattpad. Tot ce îmi trecea prin cap erau cuvintele lui... primele cuvinte. " Tu chiar crezi ceva din ce îți spune băiatul ăla? " Ce vroia să spună prin asta? Justin nu mă înșeală, refuz să cred că face asta. M-am îndreptat spre focul de tabară, unde iar, Justin se afla între două blonde. De unde apar frate toate Miss Univers astea la cea mai înfundată și necunoscută cabană? Când m-a văzut, le-a împins rapid pe blonde și mi-a făcut semn să mă așez lângă el. M-am pus încet lângă el, acesta încolăcindu-și brațul drept în jurul taliei mele, sărutându-mi rapid obrazul.

Toată lumea spunea glume și bancuri și toți râdeau cu gurile până la urechi... înafară de mine. Eu eram cea care strica aura veseliei cu aura ei de singuratică depresivă. Justin era printre cei care râdea cel mai tare. Mi-am întors privirea spre el, urmând să îi spun că merg la culcare, dar apoi ochii mi s-au mărit cât două cepe. Pe gât avea un semn. Acel fel de semn. Ultima oară când am făcut-o cu el nu i-am sărutat gâtul deloc. Nervii fierbeau în mine, însă, spre surprinderea mea, m-am abținut să nu îi torn benzină în cap și să îl arunc în foc.

- Eu plec la cabană.

Justin se oprește parțial din râs când eu mă ridic de pe buștean. Vrea să mă sărute, dar mă întorc cu spatele, aproape să îmi sărute fundul. Am reușit să îl fac de rușine în fața celor de acolo. Însă, imaginați-vă ce mișto a fost drumul spre cabană. Făceam un pas, plângeam și îmi trăgeam nasul, mai făceam încă un pas, și tot așa. De ce de când ne-am cuplat am plâns mai mult decât un nou-născut? Mi-am promis mie la vârsta de 7 ani că nu voi mai plânge niciodată. Uite cum 10 ani se trudă se duc pe apa sâmbetei. Poate că Williams și conștiința mea aveau dreptate. Poate că Justin e doar un gagicar care folosește fetele ca pe țigări, le fumează și apoi aruncă ce a rămas din ele.

În seara aceia, m-am decis că vreau să îi plătesc lui Justin cu aceiași monedă.

Și aveam să fac asta cu persoana pe care o urăște cel mai mult.

P.S.: Habar nu aveți cât de rău îmi pare că postez rar și puțin. Am zis că voi da dedicație primului/primei care răspunde corect, însă nu pot de pe telefon. Promit că mâine intru și dau dedicația lui @Justlittlem3 , ea a fost prima care a răspuns. Da, au existat răspunsuri muult mai corecte ( și spre surprinderea mea, unele foarte ciudate și în aceelași timp interesante) și mai detaliate, însă al ei a fost primul corect. Și acum o să vă pun cea mai tâmpită întrebare: la cine se referea Brook la final? Aștept răspunsuri amuzante. :))