Lasă-mă dracu în pace!

Capitolul 27 - Cearta

BROOK P.O.V.

Mă plimbam prin casă, doar sunetul televizorului se mai auzea. Simțeam pur și simplu că sunt mai mult decât singură, că sunt singurătatea în persoană. Mi-am luat teneșii în picioare, cu gând să îl vizitez pe Justin, măcar nu omoram timpul singură.

Atenția mi-a fost atrasă de grămezile de chiștoace din fața ușii mele. Unele dintre ele încă erau puțin aprinse, înseamnă că persoana care a fumat aici nu a plecat demult.

Am ignorat mulțimea de chiștoace și am coborât scările la etajul lui. Am apăsat încrezătoare pe clanță, știam că niciodată nu își închide apartamentul, însă de data asta m-am ales cu o ușă direct în nas. Nu e acasă? Cumva a plecat la 2000 de km depărtare de și-a închis ușa? Am bătut destul de bosumflată în ușă, nasul meu încă bubuind de la impact.

- Vin imediat!

Papucii lui zgomotoși care plesneau gresia recia se auzeau după cealaltă parte a ușii.

- Brook, ce cauți aici?

- Cum adică ce caut aici? Nu am voie să îmi văd iubitul?

Justin mi-a zâmbit îngrijorat, încă respirând cu greu.

- Ai de gând să mă lași să stau aici toată ziua?

Justin are obiceiul să spună "Poftim?" sau "Ce?" chiar dacă defapt el a înțeles întrebarea. E destul de enervant lucrul ăsta la el.

- Poftim? ... Ah, da, intră!

Mi-a deschis ușa, eu dându-mi ochii peste cap. Acesta m-a sărutat pe gât, reușind astfel să îi simt respirația plină de tutun. A fumat destul de mult se pare.

- Ce făceai?

Acesta a deschis ochii mari, mai mari decât atunci când m-a văzut în pragul ușii.

- Ăm, mă uitam la un film.

- Ah, ce bine, chiar am poftă de un film.

Am sărit pe canapeaua lui, însă televizorul era închis.

- Justin, unde e filmul?

- Păi, e defapt pe Pro Tv.

Acesta a dat pe canalul respectiv, însă era o emisiune de gătit.

- Sau pe alt canal, nu mai țin minte! îmi spune, închizând televizorul agitat. Vrei să jucăm NFS?

- Fie.

Ceva era ciudat în comportamentul lui. A scăpat de vreo două cd-ul cu jocul și l-am bătut cu 6 la 2.

- Ce s-a întâmplat, Justin? Te supără ceva?

- Nu, nimic, mă doare puțin capul.

- Vrei să te las să dormi?

- Nu, nu! îmi spune speriat ridicându-se în șezut pe canapea. Nu pleca!

- Ok, iubitule, nu plec.

Am ajuns să stau în brațele lui, în timp ce el dormea liniștit. Mă uitam în jurul meu, în camera lui. Însă ceva mi-a atras atenția. Era un obiect negru pe masă, semăna cu un reportofon. Am încercat să ies de sub brațele lui, oricum nici măcar un carnaval în camera lui nu îl poate trezi pe Justin. Am luat obiectul și mi-am dat seama defapt că e un reportofon. Am apăsat pe buton și am ascultat atentă.

- Iubito, pot să îți explic.

Mi-am întors capul uimit spre Justin, care acum era în picioare, lângă patul meu.