Lasă-mă dracu în pace!

Capitolul 26 - Înregistrare

Respirația îmi era mai grea decât fundul unui elefant. Ochii lui de un albastru cenușie mă priveau insistent. Aveam impresia ca ochii mei se topesc în fața lui. Acesta a stat deasupra mea o lungă perioadă de timp. Bine, vreo două minute, dar totuși, parcă a fost o eternitate. Până la urmă am reușit să prind glas și cu jumătate de gură i-am spus:

- Ce tot îndrugi acolo? Dă-te jos!

Acesta a zâmbit scurt, apoi mi-a cuprins bărbia. S-a apropiat tot mai mult de mine. Nu face asta, Brook! Dar ai vrut asta încă de când ai ajuns în liceu! îmi spune conștiința. Ei bine, asta s-a întâmplat când nu aveam un iubit. Halal iubit ți-ai m-ai găsit, te înșeală cu toate! îmi reproșează dur al doilea meu ego. Conversația dintre mine și conștiința mea este întreruptă când simt foarte puțin buzele lui. Simțeam nevoia să sar pe el și să îl devorez, însă simțeam și că nu e cinstit față de Justin. El deja te-a înșelat, fraiero! Asta înseamnă că ai dreptul să o faci și tu! îmi zice persoana mea. Cu acea replică, am reușit să îmi lipesc palmele de pieptul lui lucrat foarte hotărâtă și să îl împing cu putere. Am sărit ca arsă de pe canapeaua inconfortabilă.

- Nu! Nu o să mă cobor la nivelul ăsta! Nu o să îmi înșel iubitul! i-am replicat nervoasă bărbatului din fața mea.

Williams mi-a oferit unul dintre zâmbetele sale arogante, apoi mi-a spus:

- Chiar mă gândeam când o să mă refuzi.

Poftim? Cumva ăsta a fost un test? Cumva Williams știa că nu îmi pot înșela iubitul?

- Ce mama...

- Oh, uite cât e ceasul. Lecția de azi s-a terminat. Ne vedem săptămâna viitoare. Nu uita să îți faci tema.

Acesta s-a ridicat de pe canapea și s-a făcut nevăzut în mai puțin de un minut. M-am aruncat pe canapea și mi-am pus mâna pe frunte, oftând lung. Ce mama naibii tocmai s-a întâmplă? Un război între mine și conștiința mea? M-am ridicat ușor de pe canapea pentru a ajunge în baie, unde se aflau somniferele. Da, luam somnifere de ceva timp. Nu reușeam să dorm de când Williams și Justin sunt și ei pe lista mea de probleme. Am înghițit rapid cele două pastile albastre, apoi mi-am privit chipul în oglindă. Părul meu nespălat era ciufulit, ochii mei negrii din cauza creionului pe care îl folosesc zilnic de mai bine de câțiva ani, buzele ușor crăpate, tenul palid ca varul pereților, genele pline cu rimel uscat, arătam ca o persoană cu cancer. Arătam obosită și tulburată. Și ăsta era și adevărul. Prin încercarea să par mai vioaie, mi-am aruncat pe față un pumn de apă rece, respirând sacadat. Pastile își făceau efectul, așa că mi-am condus piciorele spre cea mai apropiată mobilă pe care poți să stai și am adormit pe primul fotoliu din calea mea.

*

Am deschis ochii larg. Soneria tot îmi zgâria creierul. M-am ridicat de pe fotoliu cu greu, gemând de oboseală. Am deschis ușa larg, nimeni nu era în fața mea.

- Cred că îți bați joc de mine.

Am vrut să închid ușa. Cine naibi are chef de glume? Deabia am ațipit și eu calumea în săptămâna asta. Ochii mi-au căzut spre un buchet de garoafe roșii. M-am aplecat ușor, uitându-mă în stânga și în dreapta după destinatar. Garoafele aveau un micuț biletel roz, la fel cum aveau și trandafirii primiți de mai de mult. Pe el era inițiala " O ". Nu înțelegeam nimic. Am pus garoafele în primul pahar cu apă și am aruncat bilețelul. Drăguță încercare, îți trebuie mai mult decât două flori și niște litere la alegere ca să mă cucerești. Ia stai puțin... Am fugit repede și totuși obosită spre buchetul de trandafiri de acum două săptămâni. Am căutat printre petalele ofilite bilețelul roz cu cuvântul " EȘTI " scris pe el. Am luat al doilea bilețel din gunoi și le-am pus una lânga alta. " EȘTI O ". Sunt o ce?

JUSTIN P.O.V.

Băteam din picior rapid, sprijinindu-mi spatele de zidul rece. Ce tot face acolo? Mă uitam la ceas din cinci în cinci secunde. Mâinile și picioarele mele deabia dacă mai stăteam cuminți. Impulsurile mele erau razna și mă îndemnau să dau buzna peste cei doi. Însfârșit am auzit clanța cum se deschide și ușa cum scârțâie. Un Williams agitat a ieșit pe ea, apoi a trântit-o.

- Mai aveai de gând să stai mult acolo? îi spun încercând să nu sar la gâtul lui.

- Ia asta și lasă-mă în pace, spune el.

Am luat reportofonul din mâna lui și m-am uitat la el ca la Dumnezeu.

- Apropo ce a durat atât?

- Nu-mi spune că ai stat aici pâna s-a terminat lecția, îmi spune trecându-și o mânâ prin părul brunet.

- Nu-i adevărat, doar că de când ai venit până acum a trecut ceva.

Am încercat să îl mint, dar nu cred că a ținut. Acesta s-a uitat pe jos, văzând miile de chiștoace lăsa-te de mine la ușa ei în ultimele două ore.

- Ai fumat aici cred că un pachet întreg. Las-o mai moale, frate...

Acesta s-a uitat la fel de indiferent la mine, apoi a plecat. Eu doar muream de curiozitate să aud ce a înregistrat în tot acel timp.