Lasă-mă dracu în pace!

Capitolul 11 - Înșelată

Mi-a atins ușor mâinile, apoi mi-a ridicat mâinile pe umerii săi. Distanța dintre noi era extrem de mică,, respirația sa îmi gâdila nasul. Mâinile sale erau așezate ușor pe șoldurile mele. Mi-a șoptit încet și răgușit:

- Ia-te după mine.

Eram așa rușinată încât nu puteam să mă uit în ochii săi. Mă uitam concentrată la toți pașii pe care îi făcea. Mereu când îl călcam, îmi spuneam în gând " La dracu! ", apoi îmi ceream rușinată scuze, urmând ca el să geamă de durere. A cincia oară când l-am călcat, am spus că pur și simplu nu pot face asta. Am vrut sa plec de lângă el, dar acesta mi-a cuprins fața între palme, obligându-mă să mă uit în ochii lui ciocolatii.

- Doar... relaxează-te.

Privirea lui caldă m-a liniștit complet. Toate emoțiile mi-au dispărut. Mi-am lipit ușor capul de umărul lui, și am uitat de absolut tot.

Invitații au tot continuat să vină, și așa petrecerea a început. Era trecut de miezul nopții, și aproape toți erau muci de beți sau fumați rău. Deși am fumat destul de multă marijuana și am băut două pahare de cola amestecată cu scotch, mă simțeam destul de trează... încât să îndepărtez toți terminații care se dădeau la mine. Am dansat mult, ceea ce mi-a prins bine. Însă acea seară urma să devină una oribilă.

ERICA P.O.V.

Cât mai are de gând să se holbeze la ea? Pe mine mă iubește. Ochii îi erau complet lipiți de corpul libidinoasei ăleia. De când am văzut-o prima oară, am știut că nu o să îmi placă. Apoi, ca de obicei, mi-a venit o idee genială. După atât timp de când nu l-am mai văzut pe Justin, am spus că în seara asta vom putea să fim ca pe vremuri. Doar că a apărut ea, cu rochia aia superbă și... Stai, Erica! Geloasă, eu, pe sărăntoaca aia? Sunt de o mie de ori mai bună ca ea. Am început să îmi pun planul în mișcare. Îi știu pe toți prietenii lui Max, și desigur, cu talentul meu, am reușit să îi fac să mă adore. Le-am văzut pe verișoarele lui gemene. Fetele alea sunt înnebunite după mine, ar face orice le-aș spune. Mai bine nu ai fi venit în seara asta, Brook. Nimeni nu ar trebui să îmi pună bețe în roate.

BROOK P.O.V.

Justin a stat aproape toată noaptea lipit de Erica. Sau dacă nu mă înșel, ea nu i-a mai dat drumul. Acum, stăteau amândoi pe canapea. Erica îi povestea ceva, însă Justin nu era atent. Se... se uita la mine. Am zâmbit timid la vederea lui, apoi Erica s-a ridicat glonț de pe canapea. S-a îndreptat spre două gemene. Semănau cu cineva cunoscut, însă nu îmi puteam da seama pe moment. Erica le-a șoptit ceva la ureche, apoi s-a camuflat prin mulțime. Gemenele se îndreptau acum spre mine, cea din dreapta având un pahar în mână.

- Bună! au spus amândouă în cor.

Vroiam să par cool și rea... stai, sunt deja, așa că le-am răspuns indiferent.

- Mh, salut.

Acestea au continuat să vorbească, eu dorindu-mi să mai tacă odată. Și miracol, chiar s-a întâmplat asta. Am vrut să văd motivul tăcerii lor, apoi cea fără pahar i-a spus celei cu:

- O, Doamne, Anna! Ai un țânțar super mare pe spate. Stai nemișcată, îl omor eu!

Cealaltă geamănă a lipit o palmă atât de sănătoasă surorii ei, încă paharul ei a plonjat fix pe rochia mea nou-nouță și foarte scurtă. Pe moment, parcă am avut un mini atac de nervi.

- Ce dracu crezi că faci? Ești idioată?!

Țipam foarte puternic spre cele doua imbecile. Sângelea fierbea în mine de nervi. Dacă era apă, mai ziceam, dar vin? Pe bune? Îmi venea să le smulg părul din cap.

- Ne cerem mii de scuze, spuneau ele în cor.

De ce mi se pare că toată faza asta NU a fost un accident? Am căutat-o cu privirea pe Erica, care doar stătea și savura întregul circ.

- La dracu !

Am plecat rapid spre toaletă. Mi-am udat rochia cu apă, însă am stricat-o mai rău. Vroiam acasă! L-am căutat pe Justin, și când însfârșit l-am găsit, i-am zis

- Justin, vreau acasă! zic enervată.

- Poftim? ... Wow, ce s-a întâmplat?

- Ce s-a întâmplat? Două gemene tâmpite asta s-a întâmplat.

- Gemele alea tâmpite sunt verișoarele mele.

Din spatele lui Justin, apare Max. Uitându-mă atentă la el, chiar semăna cu gemenele.

- Îmi .. îmi cer scuze, nu am știut, doar că sunt foarte enervată acum și...

- Ele au făcut asta? mă întreabă vizibil iritat Max.

- Da.. spun eu.

Justin pare surprins de răspunsul meu. Max pleacă spre gemene, iar eu rămân pentru a doua oară singură cu Justin în acea seară.

- Vreau acasă! spun pe aceelași ton ca și prima dată.

- Știu că vrei, doar că...

- Doar că ce?

- Max îmi este cel mai bun prieten din generală, nu pot pleca, Brook. Înțelege-mă.

- Ah .. okey.

- Brook ..

Mă îndepărtam ușor de Justin. Îl auzeam când mi-a strigat numele si mi-a spus " iartă-mă ". Nu știu de ce, dar mă simțeam rănită. Rănită de Justin. Am mers în spatele casei, unde m-am sprijinit de peretele ei și am început să plâng. Și culmea e că nu știam de ce. Nu a fost chiar plâns, doar 2-3 lacrimi scurse pe obraji. Nu am mai scrus o lacrimă pe fața mea de la vârsta de 13 ani. De ce tocmai acum? Nu am sentimente de dragoste pentru Justin și nici nu sunt împreună cu el, dar acum mă simt înșelată. Rochia mea era distrusă, și știam și a cui e vina.

- Ești bine?

p.s.: cine credeți că o întreabă pe brook dacă este bine? :3