Lasă-mă dracu în pace!

Capitolul 3 - Dependență

Apoi, sunetul asurzitor al microundelor m-a trezit din gândurile mele adânci, şi încet încet îi auzeam certurile tatei din ce în ce mai tare.

- Da, da. Am înţeles. Poţi te rog să mă laşi să-mi mănânc cina ?

- Oare cu ce am greşit de te comporţi aşa ?

Chiar dacă ultimele sale vorbe înainte să plece m-au rănit, ca de obicei, mi-am păstrat sentimentele pentru mine. Am scos farfuria din microunde şi am aruncat mâncarea la gunoi. Nu mă lăsam să mănânc după ora 6. Mama şi tata credeau că în fiecare dată când ajungeam acasă. Eu doar încălzeam mâncarea ca să creadă că eu chiar asta fac. Am mers la mine în cameră încetişor şi m-am schimbat în pijamale. Mâine aveam engleză, cu siguranţă Williams îmi va trânti încă un patru.

*

Nu o să stau să scriu toate căcaturile cu " Oh, m-am trezit de dimineaţa la auzul alarmei, soarele mi-a intrat în ochi şi mi-am târât picioarele somnoroasă ... " blah blah pentru că îmi este lene, aşa că voi începe de la partea când începe ora de engleză. Vroiam ca de obicei să mă remarc cu glumiţele mele perverse contra lui Williams, însa asta putea să îl întărâte şi mai tare pentru nota patru.

- Aţi luat, fără nicio surprindere, cele mai joscine note din toţi anii mei de învăţământ în acest liceu.

Nu că ar fi foarte mulţi, dar în fine... L-am lăsat să vorbească. Ştiţi acei profesori care pun cele mai proaste teste primele şi pe cele mai bune ultimele? Williams era unul dintre ei, deci cu cât îţi auzeai numele mai târziu la ora lui, cu atât nota era mai mare.

- Anderson !

Poftim? Sunt prima? Adică chiar aşa prost am făcut ? M-am ridicat încet din bancă să iau testul, iar Williams s-a uitat ciudat la mine.

- Ce vrei?

- Testul ?

- Ah, ăsta nu e testul tău. Te-ai strigat fiindcă vroiam să te întreb de ce părinţii tăi nu s-au prezentat aseară să îţi recupereze cheile de la motocicleta ta ?

- Oh, ce m-aţi speriat ! am răsuflat uşurată, dar apoi m-am panicat din nou. Ştiţi, am cam... uitat să le spun...

- Ai cam uitat ? Ce scuză josnică. Dacă nu se prezintă astăzi la ora 17, nu o să le mai vezi decât după balul de sfârşit de an şcolar .

Nu am mai comentat nimic, ceea ce e foarte ciudat din partea mea. M-am dus înapoi în bancă şi mă gândeam cum să zic alor mei fără să par vinovată. Dacă spuneam o minciună, Williams le va spune adevărul şi voi fi iarăşi pedepsită. Dacă zic adevărul, voi fi iarăşi pedepsită. Nu prea aveam ce face. Gândurile mi s-au oprit când mi-am auzit numele strigat de o voce groasă şi în aceelaşi timp dulce. M-am ridicat din bancă să îmi iau testul şi văzusem că al meu era ultimul. Deja un zâmbet tâmp mi-a apărut pe faţă, cred că v-aţi dat seama şi de ce. Luasem 9... 9 băieţel... Asta era chiar mai mult decât dublul lui 4... Nu îmi venea să cred. M-am uitat super fericită spre Williams, care părea puţin trist că nu a avut şansa să mă lase corigentă, urmând să fac şcoala de vară.

- Vreau ca aceste teste să mi le aduceţi următoare oră semnate de către părinţii, altfel vă scad 3 puncte... Bine, la cei la care pot scade 3 puncte! O zi bună !

Când ora s-a terminat, mi-am adus aminte că aveam nevoie de bani pentru Justin. Am început să cersesc de pe la tocilarii virgini câte un dolar şi reuşisem să strâng 5 dolari. Nu mai aveam absolut nicio idee. Am mers spre dulapul meu, iar când l-am deschis mi-a căzut un tricou. L-am ridicat şi mi-am adus aminte cât de mult iubea Andrea acest tricou. Atât de mult încât ar putea plăti destul de mult. Andrea era cred că unul dintre cei mai bogaţi adolescenţi din şcoală, însă ea nu avea arfe de bogătană, poate de aceea m-am împrietenit cu ea. Am fugit repede pe adidaşii mei cu toc negrii în locul unde Andrea fumează în pauze. Şi spre norocul meu, era acolo, cu încă doi leşinaţi . Trădea puternic dintr-o ţigară .

- Andrea ! am strigat eu.

- Ce vrei, Brook?

- Mai ştii când ţi-am spus că nu o să îţi dau nici în ruptul capului tricoul ăla cu " I'm a single bitch, so you can f**k me " ? Ei bine, m-am răzgândit !

Andrea a scăpat ţigara pe jos şi a făcut ochii mari, apoi s-a ridicat entuziasmată.

- Vorbeşti serios ?

- Foarte ! şi scot tricoul , sincer şi eu adoram mult tricoul ăla, era unul dintre preferatele mele chiar.

- Îţi dau 80 de dolari pe el !

- 80 de dolari? Ţi-l dădeam şi cu 35, dar dacă insişti... spun eu bătându-mi joc de ea.

Aceasta mi-a tras un " pumn " în braţ în joacă, lăsând dinţii ei albi la iveală într-un zâmbet fermecător. A scos din geanta ei Louis Vuitton portofelul de la Versace şi a scos 80 de dolari din el, apoi mi i-a înmânat. Eu i-am dat tricoul în mână, deşi mă durea foarte mult să renunţ la el. Andrea a îmbrăţişat tricoul, iar eu mi-am luat la revedere de la ea, urmându-mi orele plictisitoare până la ultima. Când mergeam spre casă, l-am întâlnit pe Justin la un magazin, îşi cumpăra nişte ţigări.

- Justin !

WILLIAMS P.O.V.

Tocmai ce am terminat încă o zi cu sălbaticii ăştia şi mă îndreptat spre casă cu maşina mea. Aveam geamurile deaschise, din cauza căldurii insuportabile a lunii iunie şi oprisem la un semafor, când o voce cunoscută îmi mângâie auzul. Mă uit pe geam şi o văd pe Brook Anderson, eleva care îmi mănâncă zilele de 2 ani încoace. Fugea spre un băiat înalt, cu părul brunet, îmbrăcat în nişte pantaloni de trenning gri laţi şi un tricou negru mulat care îi punea în evidenţă muşchii. Brook a sărit în braţele sale, iar acesta a prins-o de fese, zâmbind. Nu cred că era iubitul ei... sau poate era? Gândul acesta mi-a transmis fiori pe şina spinării. Oare... Nu, e imposibil aşa ceva !

yay, sper că vă place că am aprins un pic relaţia Brilliams ( Brook+Williams ) şi mulţumesc tuturor care citesc această carte ! Vă iubesc pe toţi <3333333333