Jessica Parker este o adolescentă de 17 ani care ajunge să locuiască cu băiatul pe care l-a iubit. Adolescenta trece prin momente dificile și într-o fracțiune de secundă pierde totul. Viața sa pare să fie o greșeală și încearcă să renunțe, dar este...
J: Așteaptă! După ce termini cu asta pregătește casa pentru petrecere.
Eu: Am înțeles.
Chiar nu mai pot, am făcut atâtea lucruri de una singură.
Eu:Jayden!
J: De ce mă strigi? E gata?
Eu: Da, totul e pregătit.
J: Acum poți merge în cameră ta și să nu îndrăznești să mă deranjezi.
Eu: Adică am făcut toate astea și eu nu am voie?
J: Ești minoră.
Eu: Hai pa!
~Trântesc ușa de la dormitor.~
-Bună!
J: Bună, vă rog intrați!
Totul părea să fie atât de mișto, dar eu eram în dormitor îmbrăcată în pijama cu unicorn. A trecut mai bine de patru ore și muzica încă era la maxim. M-am decis să cobor și să opresc tot, pentru ca trecuse deja de ora la care poți face zgomot și chiar nu îmi doream să se mai întâmple ceva. Coborând văd patru tipi și patru fete care se sărutau. Încerc să trec pe lângă fără să-i deranjez, dar când îmi dau seama că unul dintre ei e Jayden mă bufnește râsul.
-Hei! Tu cine ești?
Auzind asta mi-am dat seama că am făcut o mare greșeală venind aici, așa că am încercat să par că nu am auzit și m-am dus în bucătărie. Simt o mână care îmi atinge umărul.
- Chiar nu ai auzit?
Eu: Dacă am auzit contează?
- Da!
Eu: Hai pa!
Mă prinde de mână și mă trage după el în sufragerie unde toți mă privesc ciudat și îl întreabă cine sunt. Atunci Jayden se ridică și mă pune pe canapea.
J: Ce cauți aici? Chiar nu ai înțeles ce ți-am spus? Ești atât de grea de cap?
Eu: Au trecut mai mult de patru ore și din cauza zgomotului nu am putut adormi și mi s-a făcut foame. Chiar crezi că puteam rezista atât de mult? Oricum e un record în viața mea.
J:Încetează!
Richard: Nu crezi că ar trebui să ne-o prezinți si nouă?
Iubita lui Jayden: Chiar așa.
Eu: Dacă ați terminat puteți pleca.
Jayden: Tu nu înțelegi când vorbesc cu tine?
Eu: Dacă nu vrei să le spun ce ai făcut în seara asta și vrei ca ei să mai rămână, trebuie să mă lași și pe mine să îmi chem prietenii.
J: În niciun caz.
Eu: Te rog! te voi asculta mereu de acum.
Până la urmă a acceptat, iar eu mi-am chemat prietenii.
- Bună Jessica! Asta e petrecerea? Atunci să facem să fie mai mișto!
Eu: Sigur.
Între timp mă duc să mă pregătesc pentru petrecere. Nu aveam nici măcar o idee cu ce aș putea să mă îmbrac, așa că am luat la nimereală.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
