Jessica Parker

Capitolul 15

Jessica POV

Lumea e plină de regrete, iar gândurile se intersectează cu diferite sentimente.

Libertatea e un ansamblu imprudent de vise și priviri.

Zorii zilei sunt sclipiri inspirate din mesaje dramatice ale vieții.

Totul părea să fie ok, doar eu și gândirea mea ne blocam în lumea inexistențială.

- D-ră Jessica!

-Da!

-Vă rog să veniți la masă!

-Desigur, dar aș vrea să mai dorm.

-Bine.

Totuși îmi era prea foame așa că am hotărât să cobor.
Cu siguranță nu mai era nimeni, așa că m-am decis să rămân doar în lenjeria pe care o iubeam, dar am luat și un halat mai subțire pe mine.
             Credeam că masa este pusă, dar m-am înșelat. Ce oameni! M-am îndreptat apre bucătărie și mi-am luat căte ceva din bucatele preparate.
Nu prea aveam chef să stau la masă și m-am hotărât să îmi pun un film horror, așa că am rămas pe canapea.
           Mi-am aruncat halatul, iar acum puteam să mă relaxez complet.
Se pare că era un film nașpa, dar fix când era un moment foarte nebunesc s-a auzit o ușă deschizându-se.
         M-am ridicat ușor și m-am ascuns, iar atunci când am simțit că cineva se apropie m-am aruncat pe el fără să observ cine e și când am vrut să-l lovesc deja era peste mine.
      Inima îmi bătea foarte puternic, iar ochii mi s-au închis.

-Ce crezi că faci?

Nu apuc să răspund.

-Ești nebună?

-Wow! Ce nebună! E atâr de fierbinte! Ce aș da să fiu eu în locul tău.

-Adam!

- Ce e ?

-Vrei te rog să ne lași puțin singuri?

-Hmm.... nebunule! Deci asta era.

# Michael își dădea ochii peste cap.#

Orice ar fi, să știi că poate să mai aștepte. Abia m-am întors din Veneția, iar tu vrei să plec. Oricum nu poți ascunde nimic!

-Bine, am înțeles, s-a făcut! Rămâi aici în seara asta.

- Chiar așteptam să spui asta. Dacă tot a fost să fie, nu crezi că ar trebui să mi-o prezinți?

-O poveste lungă!

-Nu îmi place, dar știind că este vorba despre ea, abia aștept!

-Lasă asta acum, hai mai bine sa bem!

- S-a făcut! Cu o singură condiție.

- Și care ar fi aceea?

- Ea rămâne cu noi sau cel puțin cu mine.

-Nu se poate! Are câteva lucruri de făcut.

-Ahh... Cum ar fi?

- Sinceră să fiu, cred că aș putea rămâne!

- Perfect, așa te vreau!

Mă prinde de mână și mă trage mai aproape de el.

- Mi-a venit o idee.

- Ce mai e acum?

-Hai să ieșim, oricum vreau să îți prezint pe cineva, iar tu știi prea bine că nu accepți pe nimeni aptcineva în casa ta.
Știi la ce mă refer. ( făcând cu ochiul)
Vine și ea cu noi!