Jessica Parker

Capitolul 16

         A trecut mai bine de o lună, iar Michael nu s-a întors.
         Spunea că pleacă în Germania cu treabă, dar nu prea înțeleg ce afaceri are.
          Eu în acest timp am stat doar închisă.
Îmi scoteam capul pe geam să mă aerisesc. Astăzi voi ieși fără să fiu văzută. Mă voi comporta normal.

-Bună dimineața!

-Bună dimineața!

-Domnișoară Jessica!

-Spuneți!

-În această veți rămâne singură. Dacă e ceva știți ce aveți de făcut.

-Desigur, nu vă faceți griji!

       Ce putea fi mai bun decât asta, voi putea ieși! Uhh... abia aștept! Oricum am nevoie de ceva nou. Cât cred că ar putea să mă țină aici?!
Nu îmi e frică! Mai ales că ultima dată mi-a spus că îi aparțin, iar a doua zi a plecat.

......................

     A plecat în urmă cu o oră, iar eu încă nu mi-am pregătit hainele. Voi încerca să par cât mai naturală. Îmi voi lua un top scurt  și blugii cu talie înaltă.
       În scurt timp va ajunge un taxi.

.......................

Wow! E așa multă lume aici!

-Aș vrea un shot.

- De care să fie?

-Vă fie din partea mea!

-Iar tu cine ești?

-Doar un băiat.

-Hmm...

-Ok.

          Mă uit la el și îmi mușc buza de jos, cu o privire pierdută. Nu știu de ce, dar am un sentiment ciudat față de el.

-Încă două vă rog, dar pe care le voi plăti eu.

-Imediat!

-Ce crezi că faci?

-Doar ...

-Așa nu merge! Încă două vă rog!

-E prea mult!

-Vrei să mă simt prost?

- Nu pot accepta așa, nu te cunosc!

-Atunci ai putea să îmi dai numărul tău.

-Ce glumă bună pe tine. Asta era!

     <<râzând sarcastic>>

-Ok, dar nu ar fi rău să mai vorbim. Te asigur că nu vreau nimic mai mult, doar că astăzi e o zi mai diferită, în fiecare an vin aici și beau.

- De ce? Singur? Sau vii să cauți pe cineva?

-Ambele, doar că într-o altfel de variantă. E mai complicat.

-Pot asculta, nu îți face griji, oricum nu te cunosc și nimeni nu va afla, bineînțeles  că eu da.

-Prietena mea.....

-Ahh... Dacă e chiar atât de rău și nu vrei să vorbești, te poți opri, doar voi sta cu tine în seara asta.

- Îți mulțumesc că mă înțelegi. Acum totul  s-a schimbat. A trecut multă vreme și mi-am mai revenit. În acest moment am o nouă iubită pe care o iubesc foarte mult, dar mă simt vinovat.

-Se pare că e despre fosta. Ce poveste! Îmi pare rău! Sper că într-o zi o vei găsi!

-Tocmai, nu sunt sigur că aș vrea să mai apară. Viața mea s-ar putea schimba și nu mi-aș mai dori. Mai ales că în acești ani totul a fost așa greu. Beatrice m-a readus la viață. Chiar urmează să o cer mâine.

-Wow! Super! Mă bucur așa mult pentru voi!

-Mi-a făcut plăcere să vorbim. Aveam niște dubii, dar acum sunt sigur de ce ar trebui să fac. Jessica probabil nu s-ar mai întoarce niciodată, iar de-ar face-o nu s-ar  schimba nimic.
     A dispărut și nu a dat niciun semn de viață. Le-a afectat viitorul celorlalți. Mama ei a murit după ce a intrat în depresie.
         Dacă aș fi în locul ei aș încerca să dispar de tot. E un om de nimic! De ce nu mai spui nimic?

-Îmi cer scuze, dar trebuie să plec. Mi-a făcut plăcere să ne cunoaștem!

- La fel și mie!

-Jayden?!

-Da!

-Unde ai dispărut omule? Beatrice e îngrijorată.

-Vin acum!

...........

          Au trecut  două săptămâni de la ieșirea mea. Acea conversație m-a făcut să mă gândesc la multe lucruri. Ușor, ușor mi-am amintit unele lucruri.
      Am aflat că pe acel băiat îl cheamă Jayden, dar mai ales că eu sunt acea  Jessica.
Viața mea chiar e distrusă. Nu mai am de ce să trăiesc! Mama a murit din cauza mea. Sunt o criminală!
         Totul se va termina în scurt timp.         Lacrimile îmi invadează fiecare părticică. Inima mea, fiind înjunghiată de durere. Îmi înec amarul în băutură.
   Nimeni nu poate veni aici, voi sări de pe balcon, dar sper că atunci când vor afla nu îl vor anunța pe Michael. Nu aș vrea să le facă viața un chin. Le voi lăsa această scrisoare, trebuie să știe că ei nu sunt vinovați. Asta e viața mea!

Cred că mai bine voi lua pastilele pe care le ascundeau de mine

  

    ...................

-Jessica! S-a întors Domnul Watson! E aici, te rog să cobori! Off.... copila asta... Jessica! A venit! Trezește-te scumpo!

-Ce se întâmplă?

-Domnule!

-Dă-te la o parte!

-Desigur.

-Jessica! O las să doarmă. Să coborâm!

-Cred că am găsit ceva.

-Ce e ?

-O scrisoare.

-Deschide-o!

-Nu se poate!

-Ce scrie?

-Citiți vă rog!

-Cheamă medicul imediat!

..............

 

- Au trecut mai bine de trei ore și nu s-a trezit.

-Ce se întâmplă doctore?

-Se pare că a băut prea mult alcool, iar pastilele pe care le-a luat i-au dat somnolență.

-Poate păți ceva?

- Nu se știe ce concentrație a luat, dar i-am administrat un tratament. Totul va fi bine, dar să o supravegheați!

-Mulțumesc!

-Dacă se întâmplă ceva să mă anunțați.

-Desigur.

- Michael?! Visez?

-Da, chiar visezi Jessica.

-De ce nici atunci când mor nu mă lași?

-Ți-am spus, îmi aparții! Orice s-ar întâmpla nu poți pleca. Te voi găsi chiar și în cel mai înfricoșător loc. Acesta se află lângă mine pentru totdeauna. Nu poți muri, nu așa! Am citit scrisoarea ta, dar nu pleci.

-Poftim? Ciupește-mă!

-Auu... De ce ai făcut asta?

-Tu ai spus!

-Dar a durut, doar dacă ....
Nu, nu se poate!

- Trăiești și niciodată să nu mai îndrăznești să faci prostii! Am aflat că ai plecat. Am aflat totul! Eu știu fiecare pe care îl faci. De crezi că te-a lăsat singură?

-Îmi pare rău!

-Oricum vei fi pedepsită. Acum te rog să mănânci!

- Bine!

-După să nu uiți să îți iei tratamentul.

-Sigur.