Jessica Parker

Capitolul 14

*************
M: Bună dimineața!

J: Ce se întâmplă aici?

M:Pe mine mă întrebi? Am venit până în camera ta să te trezesc și chiar frumos, iar tu te enervezi? Jess, ce om poți fi!

J: E abia ora 1 și am dormit doar 10 minute. Cum e posibil așa ceva?

M: Nu cred că îmi pasă. Tu îmi aparții!

J: Nu sunt un obiect!

M: Dar nu ești nici măcar o persoană liberă! Dacă eu te vreau acum e fix problema mea.

J: Atunci ar trebui să-ți faci un control.

M: Hmm... Nu s-ar schimba nimic!

J: Ești atât de sigur pe tine. Interesant!

M: Sincer, aș fi mai bine pe tine.

Își mușcă buza inferioară, iar privirea lui devine perversă. Nu știu la ce se gândește, dar nu îi voi face jocul murdar. Nu, e imposibil!

J: Să știi că nici asta nu te-ar ajuta.

M: Poate că nu, dar cel mai probabil îmi voi satisface setea.

J: Așteaptă!

..........

M: Pe bune, un pahar cu apă? La ce ne-ar ajuta?

J: Nu îți va mai fi sete, iar pentru mine va fi bine.

Mă îndrept spre el și îi dau paharul, dar îl scapă pe mine.

M: Upps... greșeala mea! Voi repara tot! Îmi voi lua și apa.

Își pune mâinile pe corpul meu, aruncându-mi hainele.

J: Ce crezi că faci?

M: Nu m-ai oprit.

J: Off... Ce idioată! M-am pierdut pentru câteva clipe. Eu și gândurile mele care....

M: Ssst... îmi perturbi gândirea!

J: Ești un fraier!

M: Ai grijă cum vorbești cu mine prințesă, sau altfel vei suporta consecințele. Nu îți mai da ochii peste cap, doar dacă nu cumva ai vrea să o faci altfel.

J: Ce vrei să spui? Nu mă mai trage după tine!

M: Nu se poate, tu chiar trebuie să fii pedepsită.

           Nu știu unde vrea să mă ducă, dar ieșim direct în cealaltă cameră, care pare a fi a lui. Ne îndreptăm spre dulap și pune un cod. Dulapul se deschide și pare a fi un coridor.
          Încă mă trage după el și eu încerc să mă eliberez, dar nu am șanse. Urcăm într-un lift ce ne coboară la ultimul etaj, dar ce pare că nu există. După ce ieșim din el totul pare atât de ciudat. Mai mergem timp de 2 minute, iar o ușă foarte mare se deschide.
      Nu mi-a venit să cred. Era imposibil, cum poate cineva să aibă așa ceva. Dumnezeule! Omul acesta chiar nu e normal. Doar în filme mai vedeam o cameră roșie plină de jucării pentru satisfacerea plăcerilor trupești. Ce caut eu aici?
         Nu pot să cred ca la asta s-a referit. Gândindu-mă la toate aceste lucruri stupide, simt cum sunt atuncată pe acel pat care părea a fi foarte comod, dar el mă leagă de mâini și de picioare. Mă simt ca un animal sălbatic ce a fost vânat și nu mai are putere de a încerca să se elibereze.
       Nu scoate un sunet șî își lipește buzele de abdomenul meu ud.

M: Ahh.. dacă eșt atât de udă aici.

*Iar schițează o privire și un zâmbet pervers.*

Chiar sunt curios cât de udă ai putea fi acolo sau cel puțin vei fi.

J: Încetează! Nu sunt jucăria ta!

M: Ți-am mai spus, îmi aparții! Ce toantă! Dacă nu ai înțeles încă, după toate astea vei fi sigură.

        Mă sărută și mă mușcă de abdomen, iar după ajunge la zona mea intimă. Nu se poate! Nu poate face asta! Nu i-am permis. Are o forță în așa fel încât îmi rupe lenjeria intimă și pătrunde cu degetele în mine, nici nu mai spun de săruturile lui nebune. Trebuie să mă abțin, dar e imposibil.

M: Acum e atât de plăcut să văd cum îți dai ochii peste cap și cum îți strângi corpul. Nu mai încerca să îți ții gemetele. Dacă o vei mai face va fi foarte rău.

J: Te urăsc!

M: Mă bucur atât de mult să aud asta. Cine ar fi crezut că există femeia perfectă. Nici măcar tu nu ai fi crezut că poți fi așa.

Când tot încerca să îmi explice lucrurile lui ridicole eu am reușit să mă eliberez, dar ce să vezi.

J: Watson ești un nesuferit!

M: Credeai că te voi lăsa să scapi? Nu îți mai imagina atâtea lucruri jalnice. Mă faci să cred altceva, dar mai bine las-o așa.

          Își înfinge mâna în părul meu și mă pune într-o poziție....offf... Sper doar să nu facă ceva ridicol. Și totul se termină, dar mai bine spus e abia începutul. Bărbăția sa face contact imediat cu mine și un sentiment îmi pătrunde întreg corpul. Pentru început a durut, dar nu chiar atât de tare.
           A început să îmi placă și eu gemeam de plăcere. Dacă el spune că asta e o pedeapsă se înșeală, dar până la urmă nu asta îmi doream să se întâmple.

J: De ce te oprești acum?

M: Ești obosită. Nu m-am înșelat, dar se pare că sunt al doilea bărbat din viața ta, totuși asta nu e important. Voi fi ultimul și nimeni altcineva nu va avea dreptul să te facă să simți ceva pentru el.

J: Numești asta pedeapsă? E un chin! Te urăsc! Te urăsc atât de mult încât aș vrea să te fac să îți pară rău pentru faptul că m-ai cunoscut.

M: Tu ai fost cea care a apărut în viața mea. Înainte să mai faci ceva ar trebui să te gândești de mai multe ori. Acum să mergem în cameră.
   Oricum erai obosită și ți-ar prinde bine un somn. E ora 6 și nu știu cât timp te-aș putea lăsa să dormi.

J: Ce nesuferit!

Până am ajuns în camera mea nu am mai scos un sunet, dar îl priveam cu dezgust.

M: Noapte bună! Nu vei spune nimic?
Când se îndrepta spre camera lui, eu i-am sărit în spate și l-am pus jos.

J: Credeai că scapi așa ușor?

În câteva clipe se pune peste mine, iar eu...

M: Crezi că poți să faci ce vrei? Cred că ai nevoie de ceva să știi că îmi aparții.
Își înfinge colții nesuferiți în gâtul meu, iar o senzație de placere și durere apare la nivelul meu, dar nici eu nu mă las mai prejos și îmi bag mâna în părul său, aducându-l mai aproape și lăsându-i un semn.

J: Să știi că nu doar tu ți-ai marcat teritoriul. Ai grijă!

M: Și cu asta, se pare că ai recunoscut că îmi aparții. Să ai un somn plăcut!
Se ridică și iese trântind ușa în spatele său.

J: Ce ipocrit!

  Se pare că după toate astea nu voi mai putea dormi. Mă simt atât de.... ufff... Nici nu știu cum mă simt. După toate încercările de a dormi. Într-un final am reușit, dar ce să vezi. Gândul meu era la Michael și mă face să mă pierd.

     "DAR ASTA E TOT CE VREAU, UN ADEVĂRAT COȘMAR CE ARE LEGĂTURĂ CU MICHAEL WATSON!"

Bună! Un nou capitol, îmi pare rău că sunt prea scurte, dar mi se pare că e mult mai ok așa. Adică ideile mele apar și dispar. Mereu am fost genul de persoană care devine una cu povestea. Dacă nu e ok chiar nu pot să scriu. Sper doar să vă placă și poate mai târziu vom avea mai mulți cititori. Sper să îmi scuzați greșelile. Vă mulțumesc!