Jessica Parker

Capitolul 17

-Masa este gata!

-Michael unde e?

-În cameră.

-Merg eu să-l chem.

-Mulțumesc!

Ursc scările ușor și mă îndrept spre camera lui Michael.
E așa obositor, zilele acestea au fost atăt de grele! Încă mă gândesc că acum aș fi fost moartă dacă el nu ar fi apărut.
Îi sunt recunoscătoare pentru toată viața.
Vorbele lui m-au adus la realitate.
Am înțeles că nu sunt vinovată în totalitate de moartea mamei. Am vorbit cu Michael și mi-a promis că mă va duce unde se află mormântul mamei.
Ajung lângă ușă și intru ușor. Nu știu de ce fac asta, dar nu aș vrea să îl deranjez.
Nu era nici urmă de el. Doamna Alice trebuia să plece, fiind doar o înlocuitoare și venea doar uneori. Priveam pierdută prin cameră până când atenția mi-a fost atrasă de o cutiuță roșie.
Eram prea curioasă așa că am hotărât să o iau, dar când să o deschid, am simțit o mână care mă atingea.

-Ce crezi că faci?

-Nimic.

-De ce stai cu spatele? Ce îmi ascunzi?

Mă învârt, dar chiar în acel moment îi observ corpul bine lucrat. E așa hot!

-Jessica, cu tine vorbesc! M-ai auzit?

-Daaa...

-Nu te mai holba la mine și răspunde-mi! Jessica! Off... ești așa imposibilă!

Mă prinde de talie și mă trage spre el. Corpurile noastre sunt atât de aproape! Un sentiment ciudat îmi perturbă întreg corpul. Nu înțeleg ce se întâmplă.
Eram atăt de pierdută în gânduri, iar Michael se apropie mai tare și mă sărută atăt de pasional, iar la sfârșit îmi mușcă puternic buza. Un gust metalic îmi invadează papilele gustative.

-Auu! De ce ai făcut asta?

-Se pare că doar așa te puteam face atentă.

-Ssscuze...! De ce ești așa?

-Cum așa?

-Aproape dezbrăcat.

-Aproape?

-Ce faci? Ia ceva pe tine imediat! De ce i-ai aruncat de pe tine?

-Credeam că nu îți place să mă vezi aproape dezbrăcat așa că i-am aruncat.

-Michael, te rog!

-Ce mă rogi?

-Să te îmbraci.

-Nu e prima dată când mă vezi așa.

-Nu, dar atunci a fost altceva.

-Iar acum poate fi la fel, doar mai special.

-Ce vrei să spui?

Nu spune nimic, îmi prinde rochia în mâini și o rupe.

-De ce faci asta?

-Sssst!

Gura mi se închide când își pune degetul pe buzele mele. Respirația mea pare schimbată.
El e dezbrăcat și mă privește, iar eu sunt doar în lenjerie. Nu știu de ce, dar nu îmi pot îndepărta privirea de la el.

-Ce se întâmplă cu mine? Upps...am spus-o cu voce tare.

- Nu îți fă griji! Nu trebuie să te controlezi în fața mea.

- Nu pot să cres că am venit aici.
Trebuia doar să mergem la masă, dar curiozitatea mea față de acea cutie roșie m-a adus în această situație.