Capitolul 12

112 5 0
                                    

*Perspectivă Vera*

Mi-am dat seama ca nu pot să mai trăiesc tristă și cu un dor amar in suflet.
Nu am dormit toata noaptea dar dimineață am reușit să îi zic iar acum suntem la ai lui . Mama lui nu prea mă mai agreează din cate vad , are dreptate , i-am facut fiul să sufere , nu merita , dar și eu am suferit , el macar i-a avut pe cei dragi , eu nu am avut pe absolut nimeni .
La plecare , mătușa m-a rugat să trec pe la ea mai des iar Andrei a asigurat-o că la masele de duminică venim .
-Vera , mâine e duminică , ce zici dacă ramai la mine ?
-Da doar sa-mi iau niste lucruri de acasă .
-Crede-ma , nu ai nevoie de nimic
Ajungând la casa lui , am admirat curtea luminată de niște becuri si lumina lunii . Am intrat in casa luminată slab de niste lumânări și pe scări erau niște leduri. Am urcat sus si in holul alb nu stiam ce ușă as putea deschide asa ca l-am lasat pe el in față. El mi-a deschis usa unui birou unde mi-a scos un dosar unde se vedea clar că el in ziua acelor acte stampilate era plecat din oras .
-Le putem folosi ? Stiu ca sunt doar niste chitanțe dar e tot ce mai pot să arat
-Da , e perfect , esti ca si liber . Spun si il sărut . El mă pune in brațele lui si simt cum fluturii din stomac se zbat .
-Te iubesc ...Andrei !
Am facut dragoste la el in birou apoi ne-am pus goi in așternuturile reci si am dormit îmbrățișati

fuckboyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum