Ploaie grea (Seria „Saturn")

Capitolul 7: Pur și simplu râde

"You started a fire
Somewhere deep in my mind."

Skylar

Vreau să te sărut.

Cuvintele rostite de el se repetă la infinit în mintea mea. Lucrurile astea chiar se întâmplă? Sunt atrasă de un băiat și el chiar îmi spune că vrea să mă sărute, dar cu toate astea eu stau aici și mă holbez la el. Iau o înghițitură din cafea și scotocesc după un răspuns prin minte. Vreau să mă sărute, vreau să simt căldura buzelor lui peste ale mele, dar în același timp nu vreau să își dea seama de cât de tare îmi doresc asta.

— Bine.

Nu asta era ceea ce voiam să spun. Nici nu știu de ce am scos așa ceva pe gură. Tocmai i-am dat consimțământul să mă sărute? După rânjetul de pe fața lui aș spune că da. Înainte de a apuca să mai zică ceva, telefonul începe să îi sune, ceea ce pare să îl enerveze, pentru că își dă ochii peste cap.

— Scuză-mă, spune și răspunde. Da?, -face o pauză în care ascultă ce spune persoana de la celălalt capăt de telefon cu privirea ațintită fix asupra mea-, chiar acum? Bine, vin.

Închide telefonul și îl bagă înapoi în buzunarul din interiorul paltonului. Se ridică și îmi întinde mâna așteptându-se să îmi așez mâna într-a lui și să plecăm. Mă ridic și trec pe lângă el, ignorându-i oferta. Îl aud pufnind în spatele meu, apoi aud sunetul pietrelor sub tălpile bocancilor lui mai pronunțat pentru că acum grăbește pasul ca să ajungă în dreptul meu. Nu poate să îmi spună că vrea să mă sărute ca mai apoi să primească un telefon și să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. El a venit după mine, el m-a invitat la cafea, el mi-a spus că vrea să mă sărute și acum tot el e cel care se ridică și pleacă adoptând o atitudine indiferentă.

Dacă nu aș fi la mai bine de jumătate de oră de mers pe jos de casă, nu m-aș mai urca din mașină. Nu apuc să deschid larg portiera, că el își așază o mână în dreptul capului meu trântind-o la loc. Mă întorc nervoasă spre el, dar nu mă așteptam să fie chiar atât de aproape de mine încât să îi simt respirația pe buze și de parcă nu era destul, tot el pare furios și nu înțeleg de ce.

— Care e problema ta? mă întreabă el printre dinți.

— Care e problema mea? mă răstesc eu. Am o problema cu băieții care acum îmi spun că vor să mă sărute, apoi peste câteva minute se ridică și pleacă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

Maxilarul îi este încleștat și respiră zgomotos. Încerc să mă întorc spre portieră ca să urc în mașină, dar el mă prinde de braț și până să îmi dau seama, buzele lui se lipesc de ale mele. Aș vrea să ripostez, dar nu pot să o fac, în schimb îmi așez o mână pe ceafa lui, urc încet și îmi trec degetele prin părul negru. Cu o mână își ține cafeaua, pe cealaltă o are așezată pe talia mea ca să mă tragă mai aproape de el și sunt surprinsă de cum corpul meu îi răspunde la fiecare mișcare. Buzele mi se deschid încet, limba lui își face loc în gura mea și mă urăsc pentru că ador senzația pe care mi-o trimite prin tot corpul.

— Skylar...

Felul îmi care mi-a pronuțat numele aproape că mă face să-l pronunț și pe eu la fel pe al lui, dar în același timp mă trezește la realitate. Îmi așez mâna care acum câteva minute era în părul lui, pe piept împingându-l în spate și fără să gândesc prea mult următoarea mișcare simt o usturime în palma dreaptă. Obrazul i s-a făcut mai roșu acolo unde l-am lovit. Acum își mișcă maxilarul ca să scape de amorțeală. Mă așteptam să îmi trimită o privire ucigătoare, dar este departe de a face asta. Râde. Pur și simplu râde.