Simbolimsul este un curent literar care a apărut în Franța, unde a fost teoretizat în 1886 de Jean Moreas, în articolul "Le Symbolisme". A apărut că reacție împotriva poeziei retorice a romanticilor și a impersonalității poeziei parnasiene. Curentul literar a fost promovat la noi de Alexandru Macedonski prin articolele programatice, reviste și ceneaclul "Literatorul".
Textul poetic se înscrie în estetica simbolistă prin teme și motive, prin utilizarea elementelor specifice precum: folosirea simbolurilor, tehnica repetiției, valorificarea cromaticii, ipostaza tragică a eului liric. Dramatismul este sugerat prin corespondența care se stabilește între lumea exterioară și cea interioară.
Poezia "Plumb" deschide volumul intitulat cu același nume, apărut în 1916, care marchează debutul lui George Bacovia în lumea literară. Poezia este o artă poetică, deoarece autorul își exprimă, prin intermediul mijloacelor artistice, concepția despre condiția artistului în lume.
Textul se înscrie în lirica simbolistă prin utilizarea elementelor specifice precum: folosirea simbolurilor, tehnica repetitilor, valorificarea cromaticii, ipostaza tragică a eului liric. Dramatismul este sugerat prin corelația celor două lumi: exterioară și interioară.
Titlul poeziei este format dintr-un singur substantiv, care coincide cu laitmotivul poeziei, Cuvântul "plumb" este format dintr-o vocală închisă de două consoane grele și se repetă de 7 ori în text. În sens denotativ, plumbul reprezintă un metal greu, de culoare gri cenușiu, iar în sens conotativ sugerează un spațiu închis, o stare de angoasă, apăsare și imposibilitatea eului liric de a evada.
Tema textului este condiția poetului într-o lume ostilă, sufocantă, apăsătoare, dominată de obiecte. Din această lume nu se poate evada și nu există refugii salvatoare.
Poezia este structurată în două catrene, organizate pe baza paralelismului sintactic. Prima strofă corespunde realității exterioare, iar cea de-a doua strofă realității interioare.
Lirismul este subiectiv, evidențiat prin numeroase mărci ale subiectivității: verbe și pronume la persoana I singular ("Stam", "am inceput") sau pronume și adjective pronominale la persoana a II-a ("amorul meu").
Strofa I surprinde elementele unui cadru spațial închis, apăsător, sufocant, în care eul liric se simte claustrat. Verbul "dormeau" din primul vers este o metaforă a morții care sugerează un sfârșit continuu specific liricii bacoviene. Se formează un câmp semantic al universului mortuar: "sicriele de plumb", "funerar vestmant", "flori de plumb", "coroane de plumb". Aceste elemente construiesc un decor artificial în care, prin repetarea cuvântului "de plumb", se crează impresia unei existențe fără sens și fără posibilitatea înălțării. Eul liric este prezent într-o ipostază de însingurare totală "stam singur", vântul fiind singurul element care sugerează mișcarea, însă produce efectele reci ale morții. Verbul "scartaiau" din ultimul vers întărește senzația de iritare.
Strofă a II-a se află sub semnul tragicului existențial dat de moartea afectivității. "Dormea întors amorul meu de plumb". Epitetul întors, referitor la sentiment, adâncește senzația unei lumi părăsite de orice speranța. Eul liric ajunge să privească din exterior ca un străin; strigătul sau fiind o strigare de salvare iluzorie.
Metafora frigului simbolizează disoluția materiei, iar imaginea metaforică a îngerului cu "aripi de plumb", presupune senzația căderii definitive a omului într-o lume a morții, în care înălțarea nu mai este posibilă. Înstrăinarea, împietrirea, izolarea se înscriu în estetica simbolista.
La nivel fonetic se remarcă predominanța vocalelor închise (vid interior) și aglomerarea consoanelor dure (sonoritate bizară).
La nivel morfologic predomină imperfectul, un timp al acțiunilor continue. Singurele care diferă, verbele "am inceput" și "sa strig", marchează conștientizarea dramatică a eului liric.
Din punct de vedere sintactic, propozițiile sunt predominant principale, independente, deseori coordonate prin "si", ceea ce intensifică senzațiile. De asemenea, se remarcă topica inversă "Dormeau adânc sicriele de plumb".
La nivel lexical, predomină cuvinte din câmpul lexical al morții, repetarea lor are ca efect monotonia.
Stilistic, se remarcă prezența simbolului central "plumb", asociat metaforelor "flori de plumb", "coroane de plumb", "aripi de plumb".
Versurile au măsură fixă de 10 silabe și rimă îmbrățișată, aceste două elemente contribuie în plus la ideea de închidere.
În concluzie, poezia "Plumb" de George Bacovia este o artă poetică și se înscrie în lirica simbolistă modernă prin folosirea simbolurilor, a repetiției, prin valorificarea cromaticii, a sugestiei, și prin exprimarea propriei concepții despre condiția artistului într-o lume ostilă, monotonă și sufocantă.
