O nouă zii

129 23 15
                                    

Luni dimineață.
Sakura P.O.V:
După petrecerea de la casa familiei Yamanaka a venit și deprimanta zii de luni, în care trebuie să merg la școală.
După ce l-am lăsat pe Deidara la el la școală am mers și eu la mine la profesională. Ajunsă acolo am intrat pe ușile liceului, și m-am îndreptat spre clasa mea, fără să bag în seamă batjocura oferită de către studenți, la adresa mea.
Nici bine nu am intrat în clasă că m-am trezit cu un corn în cap.
M-am dus în banca mea chiar înainte de a intra profesoara Kurenai în clasă.
După ore m-am îndreptat fix înspre orfelinat.
Ajunsă în cameră mi-am aruncat ghiozdanul pe pat și am fugit înspre camera fratelui meu.
Deidara stătea la birou și își făcea temele.
M-am furișat prin spatele lui și am sărit să-l îmbrățișez. Acesta sa speriat și aproape că a picat de pe scaun.
D:- Mai speriat de moarte. Punânduși mâna la inimă.
Sa:- Hahahahaha
D:- Nu mai râde. Spune acesta punând botic.
Sa:- Bine. Gata mă opresc. Spun ștergându-mi o lacrimă. Vrei să te ajut la teme?
D:- Da te rog frumos.
După ce l-am ajutat pe Deidara la teme am ieșit amândoi afară, în parcul de lângă orfelinat.
D:- Sakura?
Sa:- Da?
D:- De ce nu ne vrea nimeni?
Sa:-  Ce te face să spui asta?
D:- Suntem aici de 3 ani și nu ne-o adoptat nimeni. Tu peste câteva luni vei pleca de la orfelinat și vei ajunge să stai pe străzi.
Sa:- Nu este adevărat.
D:- Ba da...
Sa:- Ba nu. Am spus eu intrerăpundul. Nu voi rămâne pe străzi. Am strâns niște bani și după ce plec de aici voi închiria un apartament, după care te voi lua și pe tine și poate că atunci vom trăii mai bine.
D:- Poftim? Chiar dacă vei reuși să închiriezi un apartament, cu ce ne vom întreține?
Sa:- Am găsit un loc de muncă la care sunt plătită destul de bine. Ne vom descurca. Îți promit.
D:- Ce loc de muncă?
Sa:- Dansatoare în club. Spun eu în șoaptă, sperând că nu mo auzit.
D:- Poftim? Spune Deidara speriat. Nu te pot lăsa să lucrezi acolo. Dacă ți se va întâmpla ceva? Spune plângând.
Sa:- Hei, nu mai plânge. Spun ștergându-i lacrimile. Nu voi păți nimic. Dacă m-am descurcat aici, mă voi descurca și acolo. Spun zâmbind.
Deidara pare că s-o mai liniștit.
Sa:- Problema este că acolo va trebui să muncesc pe timpul nopții. Crezi că o să te descurci singur acasă?
D:- Da surioară.
Am mai stat o oră în parc, după care am mers să ne luăm câte un sandwich și am mers la orfelinat.

Orfana.-SasuSakuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum