Orfana.-SasuSaku

Motive și plecări

Hidan P.O.V
Sa:- Neața maimuțico
Spune făptură minunată, cu ochii verzi, ce stă în fața mea, în timp ce îmi întinde o cană de cafea.
H:- Mulțumesc, floare de cireș. Spun în timp ce apuc cana și plasez un mic sărut pe obrazul Sakurei.
Sakura, a fost tot timpul o persoană minunată.
M-am îndrăgostit de ea de când am cunoscut-o.
Nu am știut sigur cum să mă comport cu ea, dar în momentul în care am văzut cum își bate toată lumea joc de ea doar pentru că este mai pufoasă, am priceput că nu ar trebui să stau și să râd, așa cum făceau restul. Am ajutato tot timpul cu orice, fie că trebuia să îi iau apărarea, fie că îi aduceam, mâncarea atunci când rămânea închisă, fie că o ajutăm să se ascundă de îngrijitoarele orfelinatului.
Am încercat să mă apropii de ea printr-un mod prin care știam că nu aveam cum să dau greș. Și în cele din urmă am reușit.
H:- Îi delicioasă. Tu ai făcut-o?
Sa:- Da, eu am făcut-o. Mă bucur că îți place. Azi vom pleca cu toți în oraș. Ne-am decis sa plecăm din casa din pădure, deoarece, părinții Hinatei, sau trezit cu o surpriză neplăcută la ușă și au observat de asemenea că suntem în ținta unei mafii ceva mai periculoasă.
H:- Ai spus-o de parcă s-ar mai fi întâmplat asta de 1000 de ori.
Spun eu uimit, ea doar chicotând la auzul vorbelor mele.
Mă ridic din pat și încep să mă îmbrac cu o pereche de blugi negri rupți in genunchi și cu o bluză lungă cu model.
Mă încalț cu o pereche de Nike-uri albaștri cu roșu.
După ce mă îmbrac ies afară din cameră și mă duc în sufragerie unde toată lumea discuta ce vom face în continuare.
Mă așez și eu pe jos și după ei se ridică.
Hi:- Hai Hidan, nu avem timp de stat. Trebuie să ne mișcăm repede.
Mă ridic repede și pornim cu toții spre mașini.
Încărcăm bagajele și ne grăbim să plecăm cât mai repede din acest loc.

Sasuke P.O.V.
Sas:- Unde sunt?! Zbier eu lovind peretele cu pumnul.
Na:- Calmează te, îi vom găsi noi.

Sasori P.O.V.
S:- Nu îmi vine să cred.
I și K:- Ce este?
Le arăt tableta cu filmarea de pe camerele de supraveghere din ascunzătoare.
I și K:- Nu îmi vine să cred.
K:- Bine că am plecat de acolo.
I:- Da, bine. Dar tot trebuie să îi spunem Sakurei ce am văzut.
Sakura P.O.V
Am ajuns într-un final la casă.
Este o casă destul de măricică dar modestă față de alte case de pe aici.
După ce despachetez mă decid să ies în curte la o țigară.
Cât timp fumam eu, fără să îmi dau seama, vine Hinata pe la spatele meu și reușește să mă sperie.
Hi:- Scuze. N-am vrut să te speri. Ai un foc?
Sa:- Nu-i nimic. Poftim, îi spun eu în timp ce îi tind o brichetă.
Hi:- Mulțumesc. Sakura?
Sa:- Da?
Hi:- Care a fost cea mai mare greșeală a ta?
Hinata P.O.V
Hi:- Care a fost cea mai mare greșeală a ta?
Sa:- Cea mai mare greșeală a mea a fost că am lăsat oamenii nepotriviți să facă parte din trecutul meu.
Hi:- Wow, ce profund. Am zis eu încercând să fac haz de necaz, dar nu se putea.
Mă uitam la fața Sakurei, nu zâmbea, nu schița nici un gest.
Stătea nemișcată, rareori mai trăgea câte un fum din țigară.
M-am uitat la ochii ei.
Ea se uita în gol, dar sunt sigură la ce se gândea. O vedeam gânditoare și supărată, avea o umbră de răutate în ochii ei de înger.
Hi:- Știi Sakura, eu nu mă uit niciodată la trecut. Mă distrage de la prezent.
Sa:- Aș fii vrut să pot să spun și eu asta însă pe mine trecutul ma distrus,iar prezentul continuă să o facă, viitorul mă îngrijorează, în timp ce amintirile mă deprimă.
Hi:- Sakura, trecutul poate să doară, dar depinde doar de tine dacă alegi să fugi de el ori să înveți din el.
Sa:- Nu știu Hinata. Uneori pur și simplu nu mai pot.
Hi:- Viitorul merită, Sakura. Toată durerea, toate lacrimile. Pentru viitor merită întotdeauna să lupți. Nu uita că îl ai și pe Deidara. Chiar vrei să îl lași singur și al nimănui. Știi cât de mult l-ai face să sufere, cât de mult ne-ai face să suferim.
Sa:- Știu, tocmai de asta continui să lupt.
Spune ea zâmbind ușor.