Orfana.-SasuSaku

Ceva nou

Peste 2 zile.
Sasuke P.O.V
Sunt la cafenea împreună cu prietenul meu Naruto, ne uităm la un nou recrut, pentru ai observa tactica de "agățare" și manipulare a viitoarelor noastre ținte.
Na:- Se descurcă destul de bine.
Sas:- Da. Spun eu cu privirea încă fixată pe Adelin.
Na:- Te-ai gândit cum facem cu Sakura?
Sas:- Nu.
Scârba aia mică este foarte deșteaptă.
Mi-a omorât cel mai bun agent, și a auzit și ce vor părinții mei să facă cu ea.
Na:- Dar, de ce vor părinții tăi, să o, omoare pe Sakura?
Spune el în șoaptă, apropo
Sas:- Nu știu.
De fapt știu, însă nu îți pot spune.
Mama Sakurei era prietenă bună cu mama mea.
Mama a trecut cu vederea că Anastasia Haruno vroia doar bani, însă nu a putut să treacă cu vederea de soțul acesteia.
Un bărbat scârbos, care aștepta doar atenție.
Mama mi-a spus că într-o zi când era la familia Haruno, el a coborât jos și a început să se joace cărți și să bea cu restul vecinilor. Când mama a plecat de la Anastasia, în timp ce cobora, a auzit niște lucruri nu tocmai frumoase la adresa ei. Iar când a ieșit din scară el nu sa oprit nici o secundă, se uita la ea și continua.
El este plecat în Germania, iar Anastasia are problema mintale.
Ade:- Cum m-am descurcat?
Na:- Foarte bine. Felicitări.
Ade:- Asta înseamnă că am intrat?
Sas:- Da. Felicitări. Acum ești liber. Mâine la prima oră te aștept la antrenamente. Te voi antrena chiar eu.
DISEARĂ
Sakura P.O.V
Alerg prin pădure.
Nu știu de cât timp o fac, nu știu când o să mă opresc, nu știu.
Fug și mă ascund într-o cabană dărăpănată.
Stau ascunsă de câteva ore.
Îmi este mult prea frică să ies afară.
Sa:- Aaaa!
Mă trezesc zbierând, transpirată și înfricoșată.
Am avut unul dintre cele mai mai înfiorătoare coșmaruri.
A doua zi
Sasuke P.O.V.
Sas:- Hai, dă mai tare!
Țip întruna de vreo 3 ore.
Am de antrenant vreo 15 persoane, care sper eu, o să ne ajute să ne atingem obiectivele.
În special acela de a, o, omorâ pe Sakura.
Sas:- Hai Adelin, mai tare. Ce dracu, ești găină? Până și bunica, pe tocuri se mișcă mai rapid și lovește mai tare.
Na:- Sasuke, am o veste nouă.
Țipă prietenul meu blond, intrând în sala de antrenamente, trântind ușa.
Sas:- Ce veste?
Na:- Sakura, este în mișcare. Se îndreaptă spre o pădure de la capătul orașului.
La ultima vizită făcută Sakurei, i-am implatat un cip, ca să o putem detecta și urmării. Așa ne va fii mult mai ușor să o detectăm și elimina.
Sincer îmi cam pare rău de ea. Sora mea, Delia, și cu ea se înțeleg foarte bine. Dacă, Delia, ar afla ce plănuiesc, cred că m-ar omorâ.
Sas:- Hei, fiți atenți la mine. Acesta este momentul să îmi arătați ce ați învățat. Trebuie să mergem la pădurea de la capătul orașului, acolo o vom întâlni pe Sakura Haruno, obiectivul nostru, și o vom omorâ. Cine face un singur pas greșit, va fii omorât. Haideți, aveți 15 minute să vă pregătiți și să coborâți jos, nu uitați, nu trebuie să dați de bănuit cu nimic, comportați vă ca și cum suntem o gașcă veche care merge într-o excursie cu cortul. Liberi!
Țip eu, simțind cum, mă ustură gâtul.
Na:- Sasuke?
Sas:- Da? Întreb eu mult mai dur decât mi-aș fii dorit.
Na:- Sakura, nu sa mutat împreună cu fratele ei la țară?
Sas:- Ba da, probabil sa întors, să își vadă prietenii.
Na:- Sau probabil sa întors să te omoare.
Sas:- Naruto, nu îmi mai umple capul cu atâtea prosti. Sunt suficient de enervat și mi sa dus până peste cap de antrenamentele astea și de acești proști.
Spun eu gesticulând atât de mult și atât de tare, încât am dărâmat o vază, 3 tablouri și eram să sparg ușa de sticlă de la ieșire deoarece nu m-am gândit că trebuie să o ei deschizi atunci când ieși.
Na:Hhhhh.......hahahahahahahaha.
Sas:- Nu mai râde!
Țip eu, dar după încep să râd cu lacrimi, împreună cu Naruto.
Sas:- Scuze că am țipat la tine.
Na:- Nu este nimic.
Sakura P.O.V.
Sa:- Doamne, de-a bea aștept să îi văd pe toți, îmi este atât de dor de toți. Spun eu cu gura până la urechi. Presupun că și tu ești încântat să îi vezi nu Deidara? Spun eu uitându-mă la fratele meu care stă lângă mine, pe scaunul de lângă șofer.
De:- Da, de-abea aștept să îi văd. Mai ales pe Sasori.
Sasori este cel mai bun prieten a lui Deidara.
Se cunosc de când Deidara, avea 4 anișori.
Practic, Sasori, ia fost ca un tată, atunci când adevăratul nostru tată ne-a dat deoparte.
Sa:- Fă-te comod, mai avem vreo 3 ore și ajungem.
De:- Bine.
După 3 ore...
Am ajuns în sfârșit înapoi acasă. Suntem la marginea pădurii sinucigașilor. Aici este ascunzătoare noastră, că să spun așa.
Îi văd pe prietenii mei, și dau să îi salut însă văd mai multe mașini blindate. Îl apuc pe Deidara de mână, și fugim în pădure, din spate vine și restul găștii.
După ce ajungem la jumătatea pădurii, ne oprim și ne odihnim.
Hi:- Ce sunt și cu ăia?
S:- Nu știu...
H, S:- Dar nu e de bine. Spun amândoi în același timp uitându-se unul la altul.
Sasori și Hidan, sunt practic, cei mai buni din echipă. Amândoi or omorât câte 500 de persoane într-o singură lună.
Sa:- Sincer îmi este puțin cam frică. Simt că ceva rău se va întâmpla.
Ko:- Da, și eu simt asta.
Hi:- Tăceți..... Se apropie.
Începem să fugim din, nou prin pădure, până ajungem la o căsuță în pământ, pe care am construit-o pentru a ne ascunde aici atunci când suntem urmăriți.
Intrăm în casa, care nu era deloc micuță. Fiecare are câte un dormitor, cu o baie în cameră și o bucătărie mare, legată de sufragerie.
De:- Îmi este frică.
Sa:- Nu are de ce să îți fie frică. Băieți o să blocheze ușa și o să omoare pe oricine reușește să intre aici.
S:- Gata. Asta va ține, nu va putea intra nimeni aici.
H:- Și dacă reușesc să intre, un glonț în cap și o să le pară rău că s-au gândit măcar să intre aici.
Ko:- Haideți la masă.
I:- Cum dracu ai reușit să prepari ceva de mâncare așa repede?
Se miră Ino, mergând înspre bucătărie, noi începând să râdem și să o urmăm pe Ino, înspre bucătărie.
După ce terminăm de mâncat, noi fetele spălăm vasele și băieți se uită la filme, pe plasma gigantică din sufragerie.
După ce terminăm și noi cu vasele, mă așez pe Hidan, și mă uit împreună cu ei la filme.
Hidan, mi-a fost tot, timpul de ajutor. De când am venit la orfelinat, el ma protejat pe mine și pe fratele meu de toți cei care își băteau joc de noi, sau săreau să ne bată.
H:- Îți este frig?
Sa:- Un pic.
H:- Ai cu ce să te îmbraci?
Sa:- Nu, jumătate din șifonierul meu de aici, este la spălat.
Ko:- Chiar mă, trebuie să bag la spălat.
Țipă Konan panicată, ridicându-se și mergând înspre baia mare, unde avem și mașina de spălat.
Konan, mereu a fost cea care se ocupă de tot ce ține de îngrijirea casei. Parcă nici măcar nu obosește.
H:- Hai cu mine.
Spune Hidan ridicându-se de pe canapea, cu mine în brațe.
S:- De parcă a, avea de ales.
Eu încep să chicotesc și să mă țin de mușchi gigantici ai lui Hidan.
Ajungem la el în cameră, și mă așează cu delicatețe pe micul fotoliu de lângă șifonier.
H:- Poftim. Spune el și îmi întinde un hanorac foarte lung, și gros.
Mă ridică în picioare și mă ajută să mă dezbrac.
După ce îmi dă jos bluza subțire pe care o aveam pe mine, dau să îmi trag hanoracul pe mine însă Hidan mă întrerupe.
H:- Ce ți-am spus eu despre purtatul sutienelor noaptea?
Spune el după ce îmi desprinde micuțele clemuțe de la spate și îmi dă jos sutienul.
Se uită la sâni mei mari și își plimbă mâinile pe mijlocul meu subțirel, mușcându-și buza de jos.
Eu roșesc imediat și îmi las capul în jos.
H:- Nu trebuie să te rușinezi. Spune, el ridicându-mi capul. Arăți minunat. Îmi șoptește la ureche.
Sa:- Trebuie să merg să fac un duș. Spun în timp ce mă desprind din mâinile lui și mă îndrept spre baie.
H:- Îmi cer scuze.
Cuvintele lui mă fac să mă opresc și să mă întorc în spate.
Sa:- Dacă vrei poți veni cu mine.
Spun eu ducându-mă în fața lui și prizândul de mână.
După ce terminăm dușul ieșim din baie sărutându-ne și îndreptându-ne înspre pat.
H:- Ești cea mai dulce ființă din lume. Spune, el arucându-mă în pat și sărind, deasupra mea, atacându-mi corpul cu mici săruturi fierbinți.
După ce terminăm cea mai grozavă partidă de dragoste din viața mea, ne învelim și eu mă așez peste el.
H:- Noapte bună, floare de cireș. Îmi șoptește, sărutându-mă pe creștetul capului.
Sa:- Noapte bună, maimuțico.