Hide and Seek | CreepyPasta f.f.

Capitolul 3 ("Nu mânca!")

     Primele capitole vor fii VARZĂ.Pentru că vreau să arât backsory-urile Ayanei când s-a întâlnit cu cei din CreepyPasta  de alungul anilor. Așa că până  începe acțiunea adevărată ,mai durează.Voi povești la persoana a întâia  fiindcă mă descurc mai bine decât  la persoana a treia.  Lectură plăcută!
____________________

Ayana P.O.V

      Ascultam muzică în camera mea. Ador muzica. Nu imi place sa ies cu copii. Imi place mai mult sa stau în casă,să ascult muzică și să îmbrac rochii de ale mamei. Am prieteni,dar nu prea vreau să stau cu ei. Mama a spus că nu este normal pentru un copil de 10 ani. Îmi și amintesc ultima oară când am vorbit cu un prieten.

      -Ce faci? m-am uitat la fetița cu două codițe,o rochie albă cu pantofi asortați si un zâmbet mare. Mi-am ridicat privirea cu un zâmbet la fel ca al ei,rostind fericită:
      -Cu o păpușă!Uite! I-am arătat păpușa de la Jason pe care o iubesc.
Aceasta a părut uimită spunând:
      -Ești tu!Cine ți-a dat-o?
     -Jason The Toy Maker. Îl cunoști?
I-am povestit ce mi s-a întâmplat,bineinteles necrezându-mă. Ba chiar m-a facut "ciudată!","nebună!" etc. Am fugit plângând de acolo.

Copii sunt răi. Nu vreau să am de a face cu ei. Imi este bine singură.
     Un glas cald mă trezi din gânduri:

      -Ayana!Vino până nu se răcesc biscuiți! Era bunica mea.
     Bunica face cele mai bune dulciuri de casă pe care am putut eu vreodată să le gust. Eu fiind degustătorul.

      Am fugit spre bucătărie,abia așteptând să gust din biscuiți ei. M-am apropriat de masă cu un zâmbet mare,fiind gata sa iau unul,dar o mână m-a oprit:

      -Oi,oi!Așteaptă până Îți aduc un pahar mare cu lapte! Am strâmbat din nas,retrăgându-mi mâna.
   De ce ai spus să vin repede dacă mai trebuie să aștept?
Nu am înțeles și nu o să înțeleg vreodată.

                           ***

      -Mă doare burta! mă smiorcăeam eu.
      -Vezi ce se întâmplă dacă mănânci mult si repede? Mă duc să îți aduc o pastilă,spuse buni oarecum victorioasă, pentru că avea dreptate,dar în același timp îngrijorată.

      Stăteam pe scaun într-o liniște de mormânt. Am închis ochii câteva secunde,relaxându-mă.
Dar un geam trântit puternic,mă făcu să tresar. M-am ridicat de pe scaun înspăimântată,îndreptându-mă spre sursa zgomotului cu pași mici si tremurați.

     -B-buni? am spus sperând să îi pot auzi vocea melodioasă a bunici mele. Ajunsă în bucătărie,am rămas ca o statuie.

     Un băiat,de 16-17 ani,cu un păr des și șaten,îmbrăcat tot in negru si o cu o mască albastră în care în locul ochilor se aflau două puncte mari negre din care se scurgea un lichid negru. Cum reușise să intre pe geam? Noi stăm la etajul patru. Este Spiderman sub acoperire?Sau Spiderman varianta "Made in China"?

      -Saluut! spuse...ființa asta... prelungind uu-ul. Eu încă stăteam uitându-mă la el. Ar trebui să răspund,nu? Nu vreau să par nepoliticoasă:

     -Bună!Eu sunt Ayana.  Tu cine ești?  Am zâmbit.
     -Sunt Eyeless Jack. Încântat de cunoștință prințesă.
   M-am uitat la el,fericită. Mă considera o prințesă?
     -Crezi ca sunt o prințesă?
     -Poți zice și așa... Acesta a dat din umeri nepăsător. Eu strâmbându-mă.

     -Tu ești prieten cu elful care ma vizitat acum doi ani? Nu puteam săii văd fața,bineînțeles,dar după gesturile lui părea să se gândească.

     L-am întrebat asta fiindcă îmi părea la fel de diferit ca și el. În schimb Jack părea mai prietenos.
BEN era morăcănos.

      -Depinde...Il cheamă BEN,este pitic,blond și este obsedat de verde si jocuri video? Mă uitam chiorâș la el, era obsedat de verde si jocuri video?

     -Da...cred. Am spus nesigură.
     -Normal că îl cunosc,suntem foarte buni prieteni.
      -Ce vreți de la mine? Întrebarea mea părea să il facă confuz. Cine erau ei cu adevărat? Ce legătură am eu cu ei? Prea multe întrebări.
Acesta chicoti:

     -NOI mereu te urmărim,NOI te cunoaștem de când te-ai născut.
     -Care NOI? Trebuia să știu.
     -Deja știi prea multe. Dar nu pentru asta am venit aici. Sii,a schimbat subiectul...

     -Atunci de ce ai venit?
     -Mai încape ceva în burtica ta?
     -Depinde.... Mă uitam la el cu o sprânceană ridicată.
      -Este o surpriză. Nu vrei sa strici surpriza nu,prințeso? M-am gândit câteva secunde,după acceptând. Acesta mi-a întins o farfurie cu niste rinichi gătiți.

       -Yaay! Îmi plac rinichii! Miroase bine!

   Am luat farfuria,mâncând cu poftă. Eyeless Jack stătea și se uita la mine,oarecum mândru. După ce am terminat i-am întins farfuria,mulțumindu-i. Acesta s-a apropriat de geam,probabil vrând să plece. Dar aveam o întrebare:

      -Stai un pic. I-am apucat mâneca hanoracului,trăgând încet. Îmi era puțin frică de el,trebuia să recunosc. Nu era ca oameni pe care îi vedeam zi de zi. Era diferit,nu ciudat,doar diferit.

   Aveam atâtea întrebări,cine sunt acești NOI? De ce mă urmăresc?Ce vor de la mine? Sunt sigură că nu le-am făcut nimic. Poate sunt niște copii de la școală,care vor sa îmi facă o farsă. Da,asta trebuie să fie. Mi-am ridicat privirea spre Jack,uitându-mă la acele doua puncte mari negre. Simțind cum curajul dispare.

     -Ce s-a întâmplat? Am tresăit când am auzit vocea lui Jack. M-am uitat in jur panicată,într-un final spunând:

     -D-de la ce animal erau rinichii?
   Cât de patetică ești Ayana. Ce întrebare este și aceasta? Este prima care mi-a venit în minte!

    Am dat drumul hanoracului înspăimântată,când l-am auzit râzând. Un râs înfricoșător,de psihopat,care îți îngheța sângele în vene.

     -Chiar vrei să știi? Ei bine,prințeso,sunt rinichii de oameni. Ti-au plăcut?Dacă nu,nimeni nu te pune să mănânci.Nu Îți place,nu mânca!

Am înghețat când am auzit ce a spus. Eu am mâncat organe de oameni. Stăteam uitându-mă in gol. Sunt canibală?

     -Ayana!Ayana! M-am întors fericită,știind că aceasta este bunica mea. Deja îmi era dor de ea.

     -Buni! I-am sărit in brațe,strângând-o tare.
     -Ce ai făcut aici?Ti-a trecut durerea de burtă? Am decis să nu îi spun lui buni de incident.Este mai bine...

   Trebuie să fiu mai atentă,m-am lăsat păcălită si am ajuns sa mănâc rinichii de om. Nu o să te uit Eyeless Jack. Îți promite prințesa...O să ne mai întâlnim.

____________________

Okay,aceste este unul din cele mai naşpa capitole. Dar este primul care a trecut pragul de 1000 de cuvinte. Sunt mândră.
   Să aveți o vacanță frumoasă!