Ayana se afla in fața oglinzi rotunde,în timp ce mama ei îi împletea părul în două codițe. Din când în când uitându-se la reflexia fetiței de 8 ani.
-Gata! spuse zâmbind în timp ce o arânja pe fată.
Zâmbea,își vedea copila frumoasă și mică, dar zâmbetul nu îi rămase mult timp pe față. Știa ca Ayana nu era încântată de noul ei tată. Însă, nu mai putea continua relația cu acel bărbat. Certuri peste certuri. Știa că avea să îi fie greu,dar o să aiba ea grijă de tot:
-Îți place?
Chiar dacă era un copil, Ayana știa ce se întâmplă. Dar urma sfatul lui Jason.Nu auzea!
Pe el nu îl mai văzuse de atunci. Încă avea păpușa, cu care dormea. Mama ei o întrebase se unde o are și când fetița îi zise, nu o crezu. După ceva timp renunță, văzând că nimeni nu o credea.
Când părinți ei se certau, înainte de divorț, ea îi ignoră. Deși nu uita,nu auzea. Îi era mai bine:
-Mda...este frumos. Mulțumesc, spuse copila neutră.
Vedea fața, oarecum trista a mamei sale, dar nu credea că este din vina ei.
Plecase să se joace, lăsând-o pe mama ei singură si confuză.
***
-Ce te joci?Ayana ridică capul văzându-l pe tatăl ei vitreg.:
-Cu păpușile... spuse încet, chiar dacă nu îi plăcea de el, nu voia să fie nepoliticoasă:
-Îți plac jocurile video?
Bărbatul se aplecă la nivelul fetei. Aceasta se uită derutată, nu știa dacă îi plac sau nu. Nu se jucase niciodată:
-Nu știu... nu m-am jucat până acum. Bărbatul îi zâmbi încurajator:
-Atunci, hai sa îți arăt! Sigur o să îți placă. Fetița se gândi câteva secunde,după acceptând. Ce avea de pierdut?
Se duse în sufragerie, tatăl ei vitreg având niște CD-uri. După ce montase tot ce trebuie, îi dase fetei consola. Fata o apucă timidă. După ce bărbatul îi explică,fata zâmbi larg începând să se joace. În timpul jocului nu vorbea cu el.
La finalul jocului,Ayana câștigă. Tatăl ei o felicită vrând să o imbrăciseze,aceasta împingându-l:
-Lasă-mă! Nu mă atinge! Nu ești tata! fetița începu să plângă amintindu-şi de tatăl ei. Fugi în camera închizându-se acolo. Mama ei reuși, cumva, să deschidă ușa începând să o certe. Amândouă aruncau cuvinte,în vânt pe care avea să le regrete. Mama ei plecase trântind ușa, iar fata începu din nou să plângă. Îi era dor de tatăl ei,de tot.
Dupa câteva minute,niște sunete începu să se audă. Se uită derutată prin cameră observând că sunetul venea de la televizor. Observă că pe lângă purici era...verde?
Se aproprie de televizor,iar când ajunse foarte aproape rămase șocată.
Un pitic,nu mai mult de 15 ani,cu urechi de elf,ochii foarte ciudați cu pupile roșii restul negru si cu un lichid rosu care curgea din ei. Îmbrăcat tot în verde,cu părul blond și o piele ca a unui bibelou alb care era uitat si prăfuit. Acesta se uita rânjind la Ayana:
-BEN Drowned. Cu cine am onoarea?
Fata încă incerca să proceseza ce se întâmplă:
-Hey! Pe ce planetă ești? Ești moartă? Nu m-ar deranja,mănânc și eu colivă! Spuse blondul entuziasmat:
-Sunt vie!...Și jignită. Ayana își dase ochii peste cap.
-La fel ca mama ta. Ea cum crezi ca este...
Văzând că băiatul o fixa așteptând ceva,rosti:
-Ayana,mă cheamă. Am 8 ani.
BEN zâmbi continundu-şi ideea:
-Ayana! Sunt sigur că nu se simte bine după ce ai zis. Prețuiește-o! Într-o zi nu va mai fii...
Acesta se întristă:
-S-a întâmplat ceva cu mama ta?
-Nu te interesează.
-Dar e-
-Taci! De ce nu taci? Nu îți mai băga nasul!
Din blondul glumeț și calm,se transformase într-un monstru:
-Eu o să plec. Și TU o să îți ceri scuze mamei tale și Îți dau un sfat. Nu vorbii!
Acum era ca înainte. Ce naiba? Era bipolar?:
-Ai înțeles? văzând ca acesta începu din nou să se enerveze, făcu ochii mari spunând:
-D-da. Îți promit! zâmbi strâmb.
-Tsk... ai noroc că nu mă lasă Slend să te omor.
După dispărând în televizor. Nu înțelegea ce se întâmplase,dar fugi la mama ei cu aceeași întrebare in minte "Cine este Slend?":
-Îmi pare rău! Te iubesc mult! Regret ce am spus.
O ținea strâns în brațe, parcă îi era frică că ar putea să o piardă:
-Nu-i nimic dulceață. Aceasta o pupă pe frunte:
-Te iubesc mamă!
-Și eu te iubesc scumpo!
Nu o să mai vorbesc,chiar dacă nu gândesc la fel. Am fost o egoistă. Chiar dacă vorbesc,regret. Așa că este cel mai bine să tac.
CITEȘTI
Hide and Seek | CreepyPasta f.f.
Horor"Pentru unii,este doar un joc,o distracție. Pentru mine,este noul meu mod de viață. Ei mă urmăresc. Numără secundele,minutele,zilele,așteptând să mă găsească. Eu mă ascund...şi aștept sfârșitul. Dea-va-țea ascunselea nu mai este de mult,doar un joc...
