Hide and Seek | CreepyPasta f.f.

Capitolul 11 ("Numărătoarea până la 2")

    Dave P.O.V.

   Ayana dispăruse deja de două zile. Era fiica mea vitregă, dar o iubeam ca pe una reală. Nathalie era disperată. Eram detectiv in cazuri de crime , dar luasem cazul ei. Nu se știa nimic. Parcă imtrase în pământ. Dar speram ca aceste zile să se sfârșească,cu toții o voiam pe Ayana acasă. Dar nu era...

       Pierdut în aceste gânduri nici nu realizez ca ajunsesem acasă.  După ce am parcat mașina am oftat zgomots,exasperat de situația aceasta. Mă aflam în fața ușii, am apăsat ușor pe clanță cu speranța că Nathalie în sfârșit putu să adoarmă. Dar nu voia să asculte. "Cum pot dormii Dave când știu că fetița mea a dispărut?Cum?" . De fiecare dată spunea asta și plângea mai tare. Nu îmi era ușor nici mie,dar trebuia să rămân tare.

     M-am uitat împrejur,având un mic zâmbet când am putut să o văd pe draga mea soție,dormind. M-am descălțat încet si am luat o pătură punându-o peste aceasta. O admiram. Își iubea atât de mult copila. Merita niște odihnă. M-am așezat cât de lin am putut pe canaptea,lângă ea. O priveam dormind și o mângâiam delicat pe păr. Nimic nu se compara cu durerea unei mame.

                        ***

   Au trecut două ore,două ore în care am stat lângă ea și m-am uitat în liniște la cât de frumos doarme.
   În aceea liniște de mormânt,un mic căscat s-a auzit,îndreptându-mi privirea spre soția mea.Şi-a ridicat capul,încet,frăcându-şi ochii albastri,cândva liniștiți ca marea,dar acum erau două valuri puternice de oceane. Când ma văzut a zâmbit slab și cu o mică speranță in voce a zis:

   -Se știe ceva de Ayana? Mi-am lăsat capul în jos,oftând obosit. Un "nu" plin de dezamăgire Îmi părăsi gura. Nathalie începu să plângă ca niciodată si eu cu ea. Unde ești Ayana?

     The Nurse Ann P.O.V.

  Mă uitam cu disperare printre pastile în speranța că o să găsesc ce caut. Unde dracu' sunt? Aveam nevoie de somnifere și aveam nevoie acum. Abia atunci mi-a căzut fisa. BEN. Lui i le-am dat ultima oară. Nu știu pentru ce a avut nevoie de ele,dar clar sunt la el.

   M-am îndreptat cu pași repezi spre camera blondului în așteptarea unor explicații. Am intrat încamera de un verde închis,cu un miros puternic de energizante si chipsuri. Elful se juca jocuri video înconjurat de o mizerie de nedescris.

     -BEN,unde mi-ai lăsat somniferele? Mi-am pus mâinile în  sân și am început să bat ușor din picior. Băiatul a oprit jocul și cu o față terifiată s-a întors înspre mine.

    -Nu știu despre ce vorbești. 

    -Pe cine crezi că păcălești? Ce ai făcut cu ele? Din cauza jocurilor video,nu mai ai somn?

    Acesta doar tăcea. Cu siguranță făcuse ceva.

   Un sunet se auzi din dulap. De parcă ar fi un...căscat? BEN începu să se panicheze și înainte să pot zice ceva,o fată,legată la mâini și  la picioare,căzu din dulapul lui.

   Toți trei ne uitam unul la altu,până când am rupt liniștea.

    -Ce sfinte Zalgo se întâmplă?  Cine este fata aceasta? Si ce caută la tine în dulap? VREAU NIȘTE EXPLICAȚII! Eram prea confuză.

   Fata șatenă vru să spună ceva,dar privirea demonică a lui BEN o opri. Îi era frică de el. Nu o pot condamna,era cu siguranță doar un om. Oamenii sunt patetici.

      -Nu îl asculta. De ce te-a adus aici? Te va tortura? Te va înnebuni până te vei omorî singură?Hm?  În loc de un răspuns am văzut doar o față deja în pragul disperării. Când mica fată se pusese pe plâns,mi-am întors atenția spre BEN.

       - Vorbești singur sau mă asigur ca te va face Slenderman să vorbești.

       - Bine,o să vorbesc. Este fata pe care o caută Zalgo. Ea e Ayana. Rămăsesem gură căsca. Nu trebuia să fie moartă?

      -Cum este posibil așa ceva? Trebuia să fie-

      -Moartă?Ei bine,nu este. Am adormit-o cu somniferele tale si am adus-o aici. Am fost călcat in picioare si urăsc când nu sunt respectat. Acum Îți vei ține gura închisă?  După câteva secunde de gândire,doar am dat si cap afirmariv si m-am cărat dar nu înainte să îmi iau somniferele. Primisem ce doream.

    Ayana P.O.V.

  BEN era nervos. Puteam să văd și să simt asta. Când începuse să se aproprie de mine,mi-am închis ochii. M-a luat,cu o putere cam mare pentru vârstă și corpul lui, de păr simțind cum scalpul îmi sângerează. O durerea îngrozitoare îmi străbătea în tot corpul. Îl rugam din priviri să mă lase dar degeaba. Când terminase,m-a aruncat pe jos. Mă uitam de sus la el,vrând să-i văd următoarea mișcare.

    -Nu îți poți ține gura,huh? Nu ai fosrt în stare să nu faci un sunet! Dar acum vom pleca de aici. Pe Ann nu o interesează oricum. Cu un pas in ritm lejer s-a apropriat de mine si s-a coborât la nivelul meu.

     -Ai jucat vreodată The Legends of Zelda: Majora's Mask?

      - Atunci când te-am întâlnit prima oară,asta jucam... Ce legătură are jocul?

       -Acolo vom merge. Îți va plăcea. Sunt sigur că Zelda te va iubi. Am niște treabă de rezolvat,iar tu vei sta cu ea,bine? Și nu imi vei face probleme,nu-i așa? Acum era așa de calm si avea o voce așa blândă. Am afirmat speriată. El a zâmbit straniu și s-a ridicat. M-a dezlegat și mi-a spus să stau jos. Mi-a pus mâna pe umăr si doar puțin a atins jocul că imediat ne aflam intr-un castel. Castelul Zeldei.

   Mergeam pe un coridor lung,până am ajuns intr-o cameră uriașă. La geam era o fată. Același urechi luni de elf,un păr lung și blond si o rochie imaculată albă.

   -Zelda...

  Fata s-a întors zâmbit când l-a văzut pe BEN. Mie doar mi-a aruncat o privire. 

   -Ce mă bucur că te pot vedea încă o dată...

___________________
Am făcut ceva productiv în carantină...