Hide and Seek | CreepyPasta f.f.

Capitolul 5 ("Nu simții!")

Ayana P.O.V

Oare să fie cea mai bună idee să mă duc în pădure la 3 dimineața?
Nu!Este o idee groaznică!Știi câte lucruri s-ar putea întâmpla?
Ai dreptate,conștiințo!
Mulțumesc.
O să mă duc!
Stai,ce?!Ce este în capul tău?Nu asta am zis!

După câteva secunde de gândit,am hotărât să mă duc. Nu ar trebui să mă îngrijorez atât,maxim o să dau de un lup. Care o să te mănânce! Este un lup. Dacă nu ai ceva cu el,nici el nu are ceva cu tine. Și oricum,nu am auzit până acum cum că ar fii vreun lup sau alt animal sălbatic prin pădurea noastră din oraș.

Fiind vară,mi-am luat un tricou alb,larg,o fustă pliată,roz și o pereche de sandale.Părul l-am prins într-o coadă. Da,nu mi-am schimbat stilul de a mă îmbracă și nici nu am de gând. Ai 13 ani și tot imatură si copilăroasă ai rămas. Nu acum conștiințo! Lasă-mă să îmi trăiesc viata. Eu mă consider adorabilă. Îți garantez că nu ești. Îți mulțumesc,mă ajuți în viață.

M-am îndreptat spre pădure,gândindu-mă la ce s-a întâmplat acum un an. I-am întrebat pe părinții mei dacă este adevărat ceea ce a zis Jeff,dar tatăl meu părea confuz,neștiind ce se întâmplă. Cred că vorbea de tatăl tău natural. Probabil,iar mama era agitată și panicată.Se bâlbâia,la final schimbâd subiectul. Ea cu siguranță știe ceva,dar ce? Mai ales când am spus numele Zalgo. S-a albit la față,rămânând în șoc. O să aflu eu odată și odată ce se întâmplă,dar până atunci nu am ce să fac.

Mai uimită am fost când am căutat numele fiecăruia dintre ei. Jason The Toy Maker,BEN Drowned,Eyeless Jack și Jeff the Killer. Am găsit lucruri înspăimântătoare despre ei. M-am simțit norocoasă că sunt încă în viață. O să ajung o altă victimă de a lor?Sau să fiu eu mai norocoasă?Nu cred,dar trebuie să rămân optimistă.

Mă apropiam de intrarea pădurii,uitându-mă împrejur. Nu este o pădure foarte mare,de aceea nu îmi prea fac probleme cum că s-ar putea să mă pierd. Mai ales că am mai fost de multe ori aici.
Mă plimbam printre copaci înalți și subțiri,sunetelor micuțelor crenguțe,fragile,auzindu-se în urma mea. Am mers,cât am mers,după așezându-mă la baza unui copac bătrân. M-am sprijinit de acesta,uitându-mă împrejur. Am inspirat adânc,relaxându-mă. Ah,puțină liniște. Tot ceea ce îmi doream,doar puțină liniște.

De când i-am zis mamei de incidentul de anul trecut,a devenit prea protectivă. Nu mă mai lasă să merg nicăieri. De abea de am voie în oraș cu prietenele. Da,am prietene.Doar 2,dar am!
Nici nu vreau să mă gândesc cum va reacționa dacă o să observe că am plecat la 3 dimineața,în pădure. Cu siguranță,nu prea frumos.

Mi-am lăsat mintea goală,bazându-mă pe prezent. Singurele sunete fiind cele făcute de păsărele.

FUGI!Fugi!Oh,nu. Iar este in spatele meu. Ce vrea de la mine? M-am uitat în spate,rămânând nemișcată când am văzut că a...dispărut. Cum este posibil așa ceva? Am început din nou să fug,aruncând o ultimă privire in spate. Dar din nou m-am oprit,dându-mă câțiva pași in spate. Mă uitam terifiată la creatura din fața mea,care cu siguranță se teleportează.
-Bună seara, Ayana!Ce încântarea să te văd în pădurea mea. Cu ce ocazie?
Am țipat atunci când mâna lui albă ca varul cu degete lungi s-a apropriat de mine.

Am deschis ochii,țipând ca în vis, având o respirație greoaie. Ce tocmai am visat? Nu îmi mai amintesc cum arăta creatura, de parcă memoria mea ar fii fost ștearsă. Am decis să mă calmez. Este doar un vis,nu-i așa?Nu am de ce să mă agit.

Mă uitam pierdută printre copaci,așteptând ceva.Nu știu,ce. Incepeam să fiu hipnotizată. Nu îmi puteam lua ochii de acest abis al întunericului,care devenea din ce în ce mai interesant. Prin întuneric,parcă o siluetă începea să prindă contur. Era înaltă, neagră complet, niște mâinii albe si lungii ieșind din costumul negru. Fața era albă complet,fără trăsături faciale. Începe se aproprie de mine,încet,foarte încet. Cu cât distanța dintre noi devenea mai mică, cu atât zici că aerul dispărea. Deveneam panicată,trăgându-mă de păr. Mă uitam la siluetă și totul devenea neclar. Simțeam că înnebunesc. Țipam,ma trăgeam de păr,mă agitam,în timp ce plângeam necontrolabil. Cum putea această creatură să aibă un asemenea efect asupra mea? Arătam ca o nebună.

Țipam "Lasă-mă! De ce îmi faci asta?De ce?". Creatura nu părea afectată de cuvintele mele. Țipam in continuu,să mă lase in pace și de ce îmi face asta. Ihhh,cum pot fii conștiința asemeni proaste?
FUGI!Fugi! Oh,nu. Iar este în spatele meu. Ce vrea de la mine? M-am uitat în spate,rămânând nemișcată când am văzut că a...dispărut.Cum este posibil așa ceva?Am început din nou să fug,aruncând o ultimă privire în spate. Dar din nou m-am oprit,dându-mă câțiva pași în spate. Mă uitam terifiată la creatura din fața mea ,care cu siguranță se teleportează.
-Bună seara,Ayana! Ce încântarea să te văd în pădurea mea. Cu ce ocazie?

Am țipat atunci când mâna lui albă ca varul cu degete lungi s-a apropriat de mine. Acum mi-am dat seama. Acesta a fost visul meu. Acum că mă uitam la el,îl cunoșteam. Atunci când l-am căutat pe Jeff,am găsit o creatură asemenătoare acesteia,Slederman.

-Tsk...Ai noroc că nu mă lasă Slend să te omor. BEN Drowned.
-Ce noroc ai cu Slenderman. Jeff the Killer.
Abia acum un beculeț mi s-a aprins.
-Ești Slenderman? Am reușit să întreb,după ce mă calmasem. Acesta se uita câteva secunde la mine,zicând:
-Da,sunt Slenderman. Iar tu,ești Ayana Smith. Am dreptate?
-Da,ai dreptate.Dar,de unde mă cunoști? Acesta evita răspunsul,spunând:
-Dacă vreodată un bărbat pe nume Zalgo,o să te caute. Nu,te duce cu el. Îi spui ca ești cu Slenderman,bine? Era atât de calm,formal,și cu siguranță,înțelept.

Desi,in continuare aveam acel sintiment. Uram să simt asta. Ce se întâmpla?

-Slenderman,tu pari a fii creierul operatiuni. Ce vreți de la mine?Am doar 13 ani. Ce aș fii putut să vă fac? Cine sunteți?Cine este Zalgo? Ce treabă au părinții mei? Te rog,răspunde-mi.

Asta este tot ce îmi doream. Să știu ce se întâmplă. Dacă chiar o sa ajung o victimă,să mă pregătesc și eu. Psihic și fizic,știți cum este. Acum Îți arde ție de glume? Tu chiar nu poți tăcea 5 secunde,nu-i așa?

Mă aflam în genunchi,în fața creaturei,ne vrând să o privesc în ochi. N-are ochi. Oh,da. În fața,pe care nu o are. Știam că o să am parte ce același sentiment,că o să simt,ceea ce nu vreau să simt. Îți este teamă,dragă Ayana? Poftim? Tu cine ești? Slenderman. Nu îți place sentimentul?Simți că înnebunești,așa-i? Da.De unde ști?Și cum putem vorbi prin minte? O să afli totul la momentul potrivit. Nu mai vrei să simți același sentiment?Nu simții! Si pleacă din pădure,pleacă!

M-am ridicat,ducându-mă unde pot vedea. După ceva timp,m-am oprit. Mă uitam împrejur și cred că așa noroc nu am avut în viața mea. Mă aflam de unde am plecat. Am răsuflat ușurată,mergând încet spre casă.

Altă întâlnire cu o altă creatură. Nu știu,de ce dar cred că o să aflu curând ce se întâmplă. Foarte curând.

______________________

Și,am ajuns și la ultimul capitol de backstory. Acum va începe adevărata aventură. S-ar putea ca din capitolul următor să scriu mai mult,nu știu sigur.Depinde câte ideei o să am.