Capitolul 9 ("Nu mă atinge!")

43 4 3
                                    


      Ayana P.O.V.

      Îmi deschid ochii,o lumină puternică invadându-mi vederea. Am sâsâit închizându-mi ochii și acoperindu-mi fața cu mâinile.

   După câteva secunde,îmi dau mâinile la o parte lăsându-mi ochii să se obișnuiască cu lumina.
  Când,în sfârșit am putut vedea,mi-am dat seama că mă aflu într-un beci.

      M-am uitat panicată dacă sunt legată dar mare mi-a fost surpriza să văd că nu era așa. Am alergat spre ușă,trăgând cu toată puterea mea de ea. Mi-am mărit ochii când mi-am dat seama că este închisă. Acum ce ar trebui să fac?

      Am oftat zgomots,uitându-mă prin jur după o soluție de ieșire. Dar nu are nimic...Niciun obiect. Stai,ce unde vine lumina atunci?

      M-am uitat în jur,pentru a o mii a oară,cercetând. M-am oprit terifiată,disperată,simțind cum stomacul mi se întoarce pe dos. Un miros de cadavru in putrefacție se afla la doar câțiva centimetrii de mine,la dor un pic de spațiu și m-ar fii atins.

      Mă uitam cu aceeași privire îngrozită pe față,înghițind în sec. M-am dat doi pași mai în spate, începând să plâng cum nu am plâns niciodată. Așa aveam să ajung și eu? Un cadravru mutilat,plin de sânge si cu măruntaie pe afară?Un corp nevinovat cu un destin crud? Un suflet pur distrus de un demon fără scrupule?

      Nu voiam să sfârșesc așa...Vreau un alt destin. Sunt doar un copil...

     
       Într-un final,printre lacrimi,am vazut becul,care este atârnat,stângace, de tavan. Dar,ce ași fii putut să fac cu un bec?Să mă spânzur?Decât să trăiesc un iad...mai bine mor de una singură.

      M-am dat bătută,aruncându-mă pe podeaua rece cu vopsea roșie uscată pe ea,sper să fie vopsea.
   Mi-am pus capul între genunchi,așteptând să văd ce se întâmplă...

      Nu o să sfârșesc aici,vreau alt destin..si așa o să fie.

      BEN P.O.V.

   -La naiba! am țipat,aruncând consola pe pat.
   -Haha,te-am bătut,fraiere! a râs Jeff,făcând dansul victoriei. Mi-am dat ochii peste cap...Imatur.

      Nu aveam chef de un alt meci,așa că am ales să plec. Vrând să îl întreb pe Slend ce avem la cină,am trecut pe lângă ușa beciului. Mi-am pus ușor urechea pe ușă,așteptând. Un suspin lung s-a auzit,semn ca Ayana s-a trezit. Am rânjind satisfăcut...Ți-a luat ceva timp să te trezești.

      Am luat cheia veche și ruginită,cu câteva urme de sânge pe ea în mână. Prin câte a trecut această cheie...
      Am băgat-o în broasca ușii,un scârțâit vag si ascuțit,auzindu-se.
Am împins-o cu toată puterea,putând să văd fața speriată și surprinsă a Ayanei. Ador să văd oamenii așa...Atât de vulnerabili și neputincioși.

      Am intrat în beciul vechi,cu pași apăsați și înceți,având un zâmbet prietenos pe față. Nu voiam să o sperii...momentan.
  Am putut să îi văd fața terifiată și rugătoare să nu îi fac nimic,puteam să ii simt frica și vedeam cum îi tremura tot corpul.Adoram asta.

      Când am ajuns în dreptul ei,m-am pus pe vine,fixându-o cu privirea.

      -O s-să mă omori? a mormăit aproape inauzibil,dar am auzit. Am început să râd,chiar nu aveam de gând să o omor...Probabil o să o facă Zalgo oricum.

      -Nu știu,poate...
   Voiam să o alarmez,puțin.  A început să se încordeaze. Iar după câteva secunde,în care probabil procesa ce se întâmplă,a țipat,un țipăt de ajutor,de disperare...de speranță. Se agita,țipa si plângea necontrolabil.

       Eu doar stăteam,nu era prima care avea această reacție. Când deja începea să mă enerveze,i-am atins încet umărul,vrând să o calmez. Un țipăt si o replică des auzită a urmat:

      -Nu mă atinge!Demonule! Mi-am dat ochii peste cap.

      -Voiam doar să te ajut. Am spus scrâncind din dinți. Acum taci!Nu vreau să îți fac nimic.

      -Dar tu ai-

      -Doar glumeam. Ce nu înțelegi? Mi se părea din ce în ce mai proastă. Era o glumă sadică,mereu fac altfel de glume.Ea nu face? Oamenii sunt ciudați... Și clar nu au simțul umorului.

      Ayana clipește des,șocată,după având o față ironică:

      -Nu prea le ai cu umorul așa-i,verdilă?
Okay,tocmai mi-a spus verdilă? Eu ar trebui să o numesc rozilă?

     -Dacă chiar vrei să știi,sunt unul din cei mai amuzanți din conac,am spus mândru.

      -Suntem într-un conac?

      -Da,suntem în conacul lui Slanderman. Fericită? Oricum nu ai cum să îl găsești. Această informație nu te ajută cu nimic. Am spus neutru și aveam dreptate. Niciun om nu poate găsi conacul,doar dacă este adus de noi.

      Se uita la mine,dar un pic mai în spate. M-am încruntat,uitându-mă si eu în spate. Nimic. Doar ușa.  M-am întors spre ea,întrebând-o din privire ce a văzut. Se uita la mine și din nou la ușă,acum mi-am dat seama,voia să scape.

      -Nup,am spus încuind ușa. Uite,eu chiar nu vreau să îți fac nimic. Pe cuvânt de criminal,am spus cu mâna în sus și una la inimă. Tu știi cine este Zalgo?

Fata doar s-a uitat confuză.

      -Ăsta-i un nu. E o poveste lungă,m-am pus turcește lângă ea,oftând. Părinții tăi,naturali,au fost în iad...Ca slujitori a lui Zalgo.

      -Ce este Zalgo?Tot o entitate malefică? Curioasă...

      -Nu,este un demon. Revenind,mama ta a rămas însărcinată,Zalgo te-a vrut. Ei s-au prefăcut că ai murit printr-un avort spontan ca să nu fie nevoiți să te dea lui. Au ajuns pe Pământ,unde te-au crescut în secret. Dar el are bănuieli că tu trăiești..Și este posibil să ii fii spus că tu chiar trăiești,la ultima parte mi-am scărpinat ceafa jenat.

      Îi așteptam reacția,care nu a întârziat să apară.

      -Acum înțeleg de ce se certau părinții mei când eram foarte mică... Se uita în gol, la un punct fix. Nu înțelegeam de ce le erau frică că cineva mă va lua. Se referau la el... Nu pot avea și eu o viață normală?Acum se uita la mine cu o față obosită. Pe bună trebtate să fie obosită. Am dat din umeri.

      -De ce m-ai luat?Vrei să mă dai lui?Până la urmă tot tu l-ai făcut să fie din nou după urmele mele,nu?Hai,fă-ți treaba. Nu mă interesează.

       -Nu știu... Acum dacă stau să mă gândesc,să o dau lui Zalgo sau lui Slenderman? Dacă aș da-o lui Zalgo,m-ar recompensa,dar probabil după m-ar uita. Slenderman,ar face la fel,dar nu m-ar putea uita...nu?

      M-am uitat la ea,rânjind. Ea s-a uitat la mine confuză.

      Sau...poate să complotez cu ea să fie liberă și la sfârșit cine o prinde ea a lui.

      -Îți place dea-va-țea ascunselea?
Ei numără și noi ne ascundem...

___________________
   Da,am pus și eu capitol. După mult timp,dar am făcut-o.
     
     
    

Hide and Seek | CreepyPasta f.f.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum