Hide and Seek | CreepyPasta f.f.

Capitolul 4 ("Nu mirosii!")

     Ayana P.O.V.

   Nu este corect!Am 12 ani. Dar,nu,"ești un copil!Nu ai voie!" Nu este drept. Eu va trebui să stau singură,plictisită.Iar ei se distrează,fără mine!

     Am luat cutia cu înghețată de vanilie,preferata mea,închizând ușa frigiderului puternic.

   M-am trântit pe canapea,oftând zgomotos. Am deschis televizorul,schimbând canalele în grabă . După ce am găsit ceva acceptabil,am aruncat telecomanda undeva pe canapea si mi-am lăsat capul pe spătarul canapelei (există așa ceva,no?).

                           ***

     Când se întorc? Este aproape 12 noaptea...Tot nu înțeleg de ce nu m-au luat și pe mine.

     -Ești doar un copil!Nu ai voie sa vii!Bla,bla,bla! am imitat-o pe mama cu un ton pițigăiat,dându-mi peste cap ochii. M-am îndreptat spre bucătărie,băgând la loc înghețata în congelator.

Mi-am luat un hanorac larg,roz,la fel ca și coversi si o pereche de blugi albi,părul lăsându-l pe spate.

   Mama spune că mă imbrac prea imatur pentru vârsta mea,ca și prietenele mele de altfel. Eu nu cred asta. Uneori mă simt ciudat când toate prietenele mele spun,că se îmbrac băiețos și că urăsc rochiile. Eu iubesc să port rochii. Am eu o problemă?

     Am alungat aceste gânduri din cap și m-am îndreptat spre ușă. Știam ca nu este bine să ies la această ora la o plimbare dar îmi plac plimbărilor nocturne. Am pus gluga pe cap,ieșind din casă.

     Mă plimbam pe aleea din spatele casei,admirând cerul înstelat. Am tras o gură de aer mare, închizând ochii. M-am așezat pe o bancă,uitându-mă în continuare la cer. Minute bune am fost absorbită de acesta,până o voce groasă si înspăimântătoare mă făcu să întorc capul:

     -Ce surpriză să te văd aici,dragă Ayana.

   Un bărbat înalt,cu un hanorac alb si gluga care îi acoperea capul,blugi negri si conversi la fel. M-am ridicat in picioare,întorcăndu-mă in grabă si alergând fără să mă uit înapoi.

     Nu conta cât de repede alergam,mereu el era la un metru sau chiar mai puțin,distanță de mine. Începeam să spun rugăciuni si sa plâng necontrolabil simțind cum dacă mai alerg un pic o să îmi dau ultima suflare. Respirația parcă mi s-a oprit când i-am simțit mâna rece ca gheața pe umărul meu. Ce fricoasă!Acceptăți soarta sau luptă pentru viața ta.Oricum nu ai nicio șansă,dar măcar mori și tu cu un pic de demnitate. Am decis să   ascult de conștiința mea și să văd ce vrea.Poate era un prieten de a lui tata,nu are avea alt motiv de unde să îmi știe numele.M-am oprit așteptând următoarea lui mișcare. Acesta si-a luat mâna de pe umărul meu,spunând:

     -Ai obosit,Ayana? Nu îți fac nimic...încă. M-am întors cu fața spre el cu fiorii pe șina spinării. Ce voia să spună cu asta? Ce avea de gând să îmi facă?

     -D-de unde îmi știi numele? C-cine ești? M-am dat câțiva pași în spate,poate are vreo armă la el.
     -Jeff the Killer,domniță! Marele criminal in serie cu sânge rece,fără milă, oamenii tremurând in fața lui..Și de altfel,adorat de fane,continuând,criminalul nopții ca-

   Mi-am dat ochii peste cap,punându-mi degetele la tâmplă exasperată de "modestia" lui. Decizând să îl opresc din a se lăuda singur.

     -Am înțeles,am înțeles! Ești un ciminal înfricoșător si adorat. Nici nu vreau să știu cât de mare Îți este ego-ul. Am spus gesticulând.

   Acesta râse scurt,dându-şi jos gluga. Abia atunci i-am văzut chipul mutilat. Un zâmbet mare i se întindea până la urechi,din într-un capăt în celălalt. Ochii păreau arși,pupila parcă ieșind din orbită,având un albastru foarte deschis si o piele albă ca zăpada abia așternută. Părul era brunet până la umeri. Am stat câteva secunde analizându-l surprinsă,aceste observă și tușește jenat. Mi-am luat ochii de la el jenată.

     -Până la urmă, de unde îmi știi numele? Am încercat să sparg liniștea. Acum chiar nu știam cine ar putea fii.Un prieten de al lui tata nu ar avea cum să fie,nu?Ești proastă sau te faci?Este un ciminal!Sau are tatăl tău secrete?Vrea să te omoare.Fugi cât vezi cu ochii,Ayana,fugi!

     Mă uitam panicată în jur. Să fug sau să nu fug?Ar fi mai bine să fug.
Am vrut să o iau la pas,dar acesta ma imobilizat,punându-mi un cuțit la gât. Ce a fost in capul meu?Trebuia de cum l-am auzit că este un ciminal in serie să fug.Dar eu,nuu.Eu sunt curajoasă. Curajoasă pe naiba!Am început să respir sacad,știind că așa s-ar putea să sfârșesc aici și acum.

   Un miros dezgustător mi-a atacat mirosul. Ce naiba poate mirosii așa? M-am strâmbat,deși am preferat să ignor mirosul.Nu de alta,dar s-ar putea să mor și cred ca ar trebui să mă gândesc la asta mai mult decât la un miros. Zic și eu.

     -Știi de ce nu te omor? mi-a șoptit acesta cu o voce aproape demonică. Am înghițit în sec spunând:

     -Nu știu...De ce? Un râs de psihopat mi-a invadat urechile. Am închis ochii,așteptând.

     -Aș putea să o fac,știi nu? Să îți bad cuțitul ăsta fix  in gât,cu țipetele tale pe fundal și sângele cald în mâinile mele. A început să strângă din dinți la fel și strânsoarea.

    -Dar,nu...Nu o s-o fac...Ce noroc ai cu Slenderman. Dacă nu l-ar urî atât de mult pe Zalgo,ai fii murit de la 5 ani. O să ajungi o sclavă în iad,exact ca și părinții tăi.

   Vorbea parcă cu scârbă,eu neînțelegând nimic din ce se petrece. Ce Slenderman?Ce Zalgo? Ce iad?Ce treabă au părinții mei?
Eu glumeam când spuneam că tatăl tău are un secret,dar acum am îndoieli cum că ar fi doar o glumă.
Și eu conștiințo,și eu.

     Mirosul devenea din ce în ce mai insuportabil. Chiar daca nu îi vedeam fața Joker-ului castrat (nu m-am putut abține) știam că rânjea. Știa ce unde venea mirosul.

     -Ce este cu mirosul acesta? Am întrebat.
     -Ah,nimic nou. Un cadavru. Vrei să vezi cum l-am mutilat? De ce pare atât de entuziasmat că o să îți spună despre un cadavru mutilat?Este nebun,clar! Acum ti-ai dat seama?

     -N-nu vreau. Vreau acasă. O lacrimă mi-a căzut pe obraz gândindu-mă la casă. Este bine,Ayana,a spus că o să te lase in pace,nu? Dacă mama a ajuns?Nici nu vreau să știu.

     -Doar dacă îmi vezi cadavrul. Sau cum îmi place mie să îi zic,operă de artă! Am inspirat adânc.
     -Accept.Asta este tot ce am zis.

Am fost trasă până într-un tufiș,văzând "opera de arta" am crezut că leșin. Eram speriată,dar în acelasi timp intrigată. Clar,de acolo venea mirosul. Mi-am acoperit nasul,începând să tușesc.

     -Ce?Nu îți place? Când am auzit tonul vizibil nervos al acestuia,m-am panicat zicând:

     -Nuu!Îmi place.Foarte...intrigant? Am spus la sfârșit făcând o pauză si continund de parcă ar fi o întrebare. Deși,nu îmi place mirosul. Acesta se uita la cadavru confuz,după la mine.

     -Nu prea miroase. Ai tu un miros prea sensibil. Am clipit des,șocată . Își bătea joc de mine sau ce?Simți mirosul de cadavru de la 5 km distanță. Este el obișnuit.Doar este criminal,nu? Ai dreptate,probabil de aceea.

     -Dar dacă nu îți place,nu mirosii! Eu zic să pleci până nu te pedepsește mami,copilo. A spus după zâmbit sinistru. Cum am auzit,direct colț împrejur si du-te unde vezi cu ochii. Nu m-am oprit până la mine acasă.

     Ce seară ciudată!Cea mai ciudată chestie nu este întâlnirea mea cu Jeff.Ci ceea ce am aflat despre părinții mei.Ce ascundeți de mine?

_______________________

Buuuun,hai că scriu din ce în ce mai mult. Și mai este un pic până termin cu backsory-urile.