Vampirii din Lost Hills (Volumul 1-Sufletul tenebrelor)

XXIV. Absolvirea

Emma încremeni.

Ochii lui Rocky erau de un roșu-sângeriu puternic! Pupilele ii sclipeau violent și sub ochi avea vene roșii, care ii acopereau obrajii și pleoapele, iar buzele ii deveniseră crăpate, culoarea lor fiind total diferita de cea a unui om normal...

Arăta ca un monstru lovit de tristețe si furie, iar Emma arata de parca avea sa leșine!

- Rocky... murmura Emma, fara suflare, în timp ce ocolea încet catedra.

El o lua brusc spre ea - inima Emmei făcu o tumbă. Picioarele i se inmuiasera puternic, iar stomacul ii era și mai întors pe dos! Rocky o privea fără sa clipească. Emma isi dadu o palma mintala, iar in pieptul ei izbucni o cascada de sentimente izbitoare! Agnes avusese iar dreptate! Avea sa o omoare. Era ca un demon ghidat de niște fantome...

Tristețea își făcea loc printre valurile de disperare si de frica. Emma fusese asa sigura ca nu avea sa o omoare! Sperase asta din tot sufletul! Dar nu putea sa strige după ajutor... Nu putea sa il expuna. Pentru un moment, ar fi preferat ca Rocky sa se repeada la gatul ei si sa o goleasca de sange: doar sa se darame inchisoarea de frica in care era prinsa.

- Rocky, opreste-te! Nu ai sa ma omori... se balbai ea, lovindu-se de o banca. Ascultă-mă!

Acesta continua sa înainteze spre ea, venele de pe obraji intensificandu-i-se si devenind stacojii. Emmei nici nu ii venea sa creadă! Ii era atât de frica, dar nu știa ce sa facă... Nu avea nici cea mai mica idee cum ar fi putut sa scape de un vampir.

Pentru o secunda, avu impresia ca era totul doar un vis urat.

Privirea baiatului era neclintita. O privire rece, rosie, apasatoare, care o facu pe Emma sa nu isi mai simta mainile! Cand inainta inca un pas spre ea, ochii ii devenira si mai amenintatori...

- Rocky! striga ea și o lua la fuga printre bănci.

Acesta alerga spre Emma, iar fata se opri in mijlocul salii, ca sa împingă bănci spre el, iar Rocky se impiedica. Emma se grăbi sa înainteze spre ușă, pentru ca era sigura ca Rocky nu avea sa iasă pe hol... Dar tot nu ii venea sa creadă ce vedea! Dacă nu ajungea acolo, avea sa o rupă în bucăți.

Vampirul înainta spre ea și împingea băncile fără probleme, cu miscari usoare de incheietura. Emma tipa și arunca cu cărțile de pe mese în el, dar Rocky le prindea cu ambele mâinile și le arunca pe jos. Emma aruncase și cu vaze, cu creta și cu pachete de cărți, dar Rocky se ferea fără probleme. Toate se loveau de tabla si faceau mici norisori de praf.

Rocky mari pasul. Aceasta tipă iar și se grăbi spre ușă, dar Rocky își folosi viteza de vampir și încuie indata ușa, făcând-o pe Emma sa se dea imediat în spate. Cazu peste un scaun, gafaind disperata si tremurand din tot corpul! Emma avea ochii bulbucați și se simtea prinsa într-o cușcă... Lacrimile ii dădeau afara din ochi și ii venea sa vomite!

- Rocky, pentru numele lui Dumnezeu! Revino-ți! Te rog!

Rocky deschise incet buzele, iar Emma observă colții ascuțiți. Emma deja ii vazu coltii muscand din carnea moale de pe gat! Apoi, dupa cateva secunde foarte lungi, Emma isi reveni si vazu ca Rocky era din ce in ce mai aproape. Acesta muta o masă din fața lui și inainta spre Emma, care fugi iar spre fundul clasei, gafaind.

- Nu mai fugi! zise el, doar ca cu o alta voce.

Emma se rasuci spre Rocky, auzindu-și inima bătând tare în cutia craniană.

- Nu poti sa fugi de mine... sasai el, tot cu vocea schimbata.

Emma ii observa buzele, care ii tremurau. Privirea i se schimbase... Arata ca si cum ar fi mers in somn, doar ca cu ochii mijiti, deloc sticlosi. Era complet diferit! Îl privi intens. Rocky stranse un pumn, iar Emma ii observa reactia.