Vampirii din Lost Hills (Volumul 1-Sufletul tenebrelor)

XXI. Poza din 1960

Emma se urcă cu Gus în mașină. Acesta încă plângea și abia reușise sa bage cheia în contact. Emma tremura și ea și încerca din rasputeri să își păstreze calmul. Era asa de aproape sa afle tot, chiar daca Tenebrele puteau sa o omoare... Nu ii mai era atat de frica de fantomele acelea, cel putin nu atunci, cand mintea ei crea diferite teorii si se agita numai la gandul ca putea sa rezolve dilema cu care se confruntau de doua luni... Era in pericol, dar a reusit sa scape de cateva ori - putea sa scape si data urmatoare. 

Singurul lucru care o ingrijora era faptul ca Rocky o salvase de Tenebre, iar daca va veni un moment in care Rocky nu va putea sa o vegheze, Emma ar fi putut sa moara. In acel moment, credea cu toata fiinta ei ca supranaturalul exista si ca se bagase in ceva extrem de periculos, dar palpitant... Ceva din ea o indemna sa continuie, sa paseasca pe niste trepte subtiri, care s-ar fi putut sparge in orice moment.

- Când ajungem la mine, iei ce e nevoie și pleci! a oftat Gus. Oricum, nu avea multe lucruri! Ce ți-a cerut?

- Am auzit ca avea niște prieteni... a zis Emma încet, incercand sa vada daca Gus stia ce aflase ea din barul de sub aprozar.

- Da, suspina Gus, mainile tremurandu-i pe volan. Nu cred ca se intelegea asa de bine cu ei... Mereu le spunea cumva... ciudat... Le zicea Tenebre sau ceva...

Emma încuviință, desi nodul din gat ii crescuse. Deci, Mike chiar fusese în contact cu Tenebrele. Dar, poate ca nu erau prieteni... Poate ca erau chiar dusmani!

Dacă fantomele acelea voiau sa nu aflu de moartea lui Mike, însemna că ele au fost implicate. Cu siguranță! isi spuse Emma in minte, dar nu isi auzi vorbele decat ca un ecou. Avea mult prea multe ganduri, iar inima ii alerga prin piept!

- Ce voia sa ii aduci? James acela... Știu ca era prieten cu Mike...

- O-o poza, s-a bâlbâit Emma. Spusese primul lucru care ii venise in minte. Ca amintire.

Daca mica minciuna era nefolositoare, atunci putea intra în probleme si mai mari! Emma se îndrepta în scaunul mașinii și zise, printr-un oftat:

- Dacă as fi știut... ți-aș fi spus, Gus!

- Te cred, Emma! Ne cunoaștem de mult timp! Dar au trecut doua luni de când am auzit ca s-a dus la acei prieteni...

Deci bețivul a avut dreptate! Chiar se știa cu Tenebrele! Ce ființă supranaturala e?

-... și nu a zis nimeni nimic de el! L-au găsit undeva pe la periferie... Lângă cimitir.

Emma a vrut sa zică ceva, dar s-a oprit. Buzele i-au ramas intredeschise. Nu putea sa ii zică ca l-a găsit în seara petrecerii cu o gaura în piept! Sau ca era beata și ca a crezut ca Mike purta un costum... Si ca isi facuse poze cu el!

- Asta... murmura Emma. Asta e trist... Condoleante...

- Mda, ma rog, tu înțelegi! Părinții tăi au murit... Știi ce înseamnă să pierzi o persoana draga... zise Gus încet. Emma pleca privirea.

Acesta trase pe dreapta, lângă o casa destul de mica. Emma își scoase stresata centura, ranindu-se la un deget și se chinui sa deschidă ușa. Mâinile ii tremurau puternic, iar Gus ieșise prea repede din mașină. Nu parea sa se simta in apele lui langa Emma, desi spusese de doua ori ca o prefera pe ea in compania lui decat pe Agnes si Dylan... 

Emma se simțea ca prinsa într-o cușcă. Toti nervii ii erau ascuțiți la maxim, iar inima ii bătea ca o bomba! Mai trecuse prin situații dificile, dar acum nu înțelegea de ce era atât de speriata. Doar nu veneau Tenebrele s-o atace fix in acel moment... Rocky nu era acolo! In acea secunda si-a dat seama ca nu avea cum sa infrunte niste forte supranaturale, de care nu mai auzise nimic pana atunci, si mai ales nu singura!