Vampirii din Lost Hills (Volumul 1-Sufletul tenebrelor)

IV. Pozele dubioase

Emma se tranti pe banca din curtea scolii. Vantul batea si mai tare, iar cerul incepuse sa se aglomereze. Având în vedere că se aflau atât de aproape de ocean... ploile erau ceva obisnuit. Dar furtunile erau foarte puternice...

Fata ofta, apoi inchise ochii, ca să ii odihnească puțin. Orele se terminasera, iar Emma si cu Agnes trebuiau sa mearga la ea acasă, ca sa învețe pentru un test important, dar și pentru o mica petrecere in pijamale.

Capul Emmei nu statea la asta. O dureau tâmplele, iar în minte i se tot invartea imaginea cu vipera si viezurele. I se parea absolut stupid, si, totusi, real! Nu stia de ce își tot amintea de imaginea aceea, nu stia de unde era sau de cand...

Se gandi ca poate avea legatura cu criza aceea de care tot vorbeau Dylan si Annah, cea de la petrecere. Emma nu isi amintea nimic din cauza norisorilor, dar abia astepta sa le treaca efectul: voia sa stie ce s-a intamplat!

Colac-peste-pupaza, mai era si Rocky... O scosese din minti, iar zambeul acela perfect o innebunea! Era sexy, dar, in acelasi timp, atât de enervant! Emma se gandea la el pentru cateva secunde, apoi brusc: vipera si viezurele. Nu putea sa nu se gândească la imaginea aceea... O durea capul numai cand ii fugea gandul la asta si nu stia ce sa faca!

Brusc, gandurile ii fura intrerupte de o voce familiara.

- Uau, cineva e concentrata!

Emma ridica deodata capul si o vazu pe Agnes uitandu-se la ea, zambind. Mereu parea asa de relaxata, iar Emma se simțea atunci de parca avea sa explodeze!

- Buna, A, ofta Emma si se ridica cu greu.

- Iar te gandesti la sconcsul ala? exclama Agnes. M-ai înnebunit cu asta inainte de scoala!

- Da, Agnes, pentru ca mi se pare ca ar trebui sa fac ceva! Si era un viezure, nu un sconcs! facu Emma.

- Uite, Em! Inteleg ca esti stresata! Ca... toata lumea zice ca ai facut nu stiu ce fel de criza sau asa ceva... gesticula Agnes haotic. Dar- si ii puse o mana pe umar - dupa ce o sa treaca efectul norisorilor o sa vezi. Trebuie doar sa ai rabdare!

Emma isi musca buzele si intra in masina cu Agnes. Se puse pe locul din fata si ofta din nou. De data asta își lasă capul pe spate, pe scaunul copilotului și privi fix tavanul.

- Tu la ce te gandesti, de fapt, Emma? zise Agnes, inainte de plecare. O privea cu ochii măriți.

- Pai... murmura Emma. Am facut o legatura... Chiar daca nu cred ca asa e...

-Sa speram ca e ceva care o sa-mi ia capul de la biologie! glumi Agnes si porni motorul, dand cu spatele in parcarea scolii.

- Pai... mormai Emma din nou, stanjenita. Cred ca are legatura cu acea criza!

- Emma! rase Agnes, încă uitându-se în spate. Se prea poate sa nu fi avut nicio criza!

- Da, Agnes, dar, daca chiar am avut?! exclama in soapta Emma, uitandu-se concentrata in fata. Daca e un fel de... viziune sau ceva de genul asta?

- Viziune? pufni Agnes. Scuze, nu cred in magie!

- Nu trebuie sa fie neaparat magie, A! ofta Emma. Doar ca e foarte ciudat. Sa iti tot apara in cap imaginea asta... Tu nu ai fii ingrijorata?

Agnes se uita scurt la ea si ofta. Emma clipi calma, asteptand raspunsul prietenei sale. Erau deja destul de aproape de casă, având în vedere cât de mic era Lost Hills. Agnes a condus pe mai multe străzi si a înconjurat un parc destul de mare, apoi a continuat pe un drum drept, spre niște case care erau dispuse fata în fata, rânduri după rânduri.

- Ba da... dar, zambi Agnes si trase pe dreapta spre aleea cu casa Emmei, avem o seara plina si nu vreau sa pic la biologie doar pentru ca o vipera sugruma un sconcs!