Vampirii din Lost Hills (Volumul 1-Sufletul tenebrelor)

XXV. Începutul aventurii

Emma scoase rochia din dulap. Balul de sfârșit de an incepea peste trei ore, iar inima ei deja era plina de emotie. Avea sa termine liceul, sa mearga la facultate, poate sa devina politista... asta i-ar fi placut. Ar fi putut lucra alaturi de Kendra, ar fi putut avea, in sfarsit, acces la dosarele parintilor ei, ar fi putut face o noua ancheta despre asta...

Isi dorea sa investigheze moartea parintilor ei, toata situatia aceea dezastruoasa de acum doi ani, ar fi putut afla raspunsuri. Dar, toate astea aveau sa vina dupa absolvire. Si dupa facultate. Emma abia astepta sa inceapa noua calatorie, asta daca avea sa scape de amenintarea Tenebrelor. Era singurul obstacol care ar fi putut sa ii apara in cale.

Era, totusi, putin trista - scoala era singurul lucru care ii facea viata de adolescent sa para normala, dar ea nu mai era o adolescenta, era adult. Iar viata ei nu era normala, nici pe departe!

- Hei, la ce te gandesti?

Emma se intoarse spre vocea care o trezise din visare. Kendra se sprijinea de tocul usii, cu mainile incrucisate la piept si cu un zambet larg pe fata. Emma ii zambi inapoi. Apoi, se uita spre pantecele Kendrei: era putin umflat, putin de tot, intr-un fel adorabil. Kendra vazu ca Emma se uita la bebelusul ei nenascut si isi atinse burta, venind spre ea.

- Ti-am zis ca poti fii nasa bebelusului, da? rase Kendra.

- Da! exclama Emma, bucuroasa. Vezi ca... si Agnes o sa vrea...

- Nu as incerca sa o refuz pe Agnes! surase Kendra si privi si ea rochia. Daca as face-o, ne-am trezi cu frigiderul gol...

Emma rase cu pofta si ridica rochia, punand-o pe umeri. Kendra se departa putin si o privi pe Emma din cap pana in picioare, apoi zise:

- Cred ca ar trebui sa o scurtam putin, nu crezi?

Emma se uita la rochia sa. Era de un roz frumos, cu nuante de crem, cu dantela sub voalul trenei si cateva flori brodate pe mijloc. Ii venea pana la glezne, intr-adevar, iar Kendra avea dreptate. Daca ar fi fost mai scurta, s-ar fi simtit mai comod. Aceasta o puse drept pe pat si nivela cutele. Kendra veni langa ea si isi puse mainile in sold:

- Ar trebui.

- Da, asa e!

- Lasa-ma sa aduc foarfeca de materiale, spuse Kendra si cobori repede scarile.

Cand Kendra se intoarse, Emma intindea materialul rochiei de la baza cu niste dictionare. Kendra s-a pus deasupra rochiei, iar Emma a intins cu mana marginea de jos. Kendra a pus un metru mare de plastic -pentru croitorie- pe rochie si a inceput sa taie.

- Tine-o si de acolo, zise Kendra concentrata, iar Emma apuca si celalalt colt.

Emma se multumi ca rochia era subtire. Materialul se taia ca o foaie, iar Kendra avea mana sigura. Dupa ce puse voalul si dantela taiata deoparte, Kendra ridica rochia si i-o intinse Emmei. Aceasta se departa de pat, punand-o pe umeri, iar Kendra se puse turceste in pat, admirand privelistea.

- Perfect! zambi ea. Arati ca o printesa...

- Multumesc, Kends! zambi Emma si se aseza pe pat.

- Nu-mi vine sa cred ca o sa termini liceul... zise Kendra pe o voce subtire.

- Si tu ai avut emotii cand ai absolvit? sopti Emma.

- Da... Acum doi ani eram o tocilara inchisa in mine, care voia sa devina politista la criminalistica... rase Kendra incet.

- Pai, esti politista! zambi Emma. Poate poti sa ma inveti si pe mine!

- Cu placere! exclama Kendra. Doar ca mai am de invatat pana sa ma duc la criminalistica!