Secretul Luminii (Misterul Angelinei)

3. D-na Creeper

-.-.-.- Angel -.-.-.-

Dacă doamna Creeper nu ar fi atât de creepy, atunci mi-ar părea tare rău de ea. Cred ca e oribil să ai un asemenea nume de familie, dar în cazul acesta, cred ca e oarecum mai bine.

Vreau să spun ca numele i se potriveşte caracterului, deci nu e nevoie să o cunosti mai bine ca să îţi dai seama ce fel de persoană este. În acest fel, nu ai avea cum să îţi faci o impresie greşită.

Pe langa comportamentul ei oribil, mai are şi o înfătisare oribilă. Faţa doamnei Creeper este ceva ce cuvintele... nu prea pot exprima... Nu exagerez! Nu sunt genul de persoană care să exagereze, să mintă sau să judece. I-am făcut o descriere absolut reală... poate puţin în favoarea ei...

Nu prea stiu... Imaginaţi-vă o vrăjitoare malefică plină de negi din basmele sau povestile pe care le ştiţi şi gândiţi-vă la ceva cam de două ori mai rău. Cam aşa arată Creeper. Iar eu sunt obligată să o văd zilnic. Măcar nu sunt tocmai singura. Oricum, ştiţi cum se spune... dacă eşti 'înflorit' în interior, frumusetea interioară se va transforma şi în frumuseţe exterioară. E la fel şi cu urâţenia... Adică cu cazul excepţional d-na Creeper.

Este un caz excepţional pentru ca puţină lume poate reprezenta aşa perfect interiorul...

Uneori mă întreb dacă nu sunt puţin cam rea... Nah, spun doar adevărul. Nu e ca şi cum aş vrea ca doamna Creeper să fie aşa, dar din păcate aşa este. Din păcate...

Am spus toate acestea doar ca să vă faceti o idee despre 'conducatoarea' noastră. Adică cea care ne conduce orfelinatul. Uneori mă întreb de ce a vrut să aibă această funcţie în acest loc. Adică, scopul ei în viaţa e să distrugă vieţile copiilor orfani? Nu chiar a tuturor, dar totuşi...

Am revenit la realitate.

Nu am mai stat mult pe gânduri şi m-am ridicat repede din pat. M-am decis să îmi iau o rochie deoarece durează mai puţin. Oricum sunt deja în intarziere.

Mi-am luat şlapii în picioare şi am luat-o la fugă pe scări.

Camera mea e chiar la mansardă. Asta vine cu avantaje şi dezavantaje.

Avantajele ar fi ca e doar camera mea (cei de sub mine stau 2-3 în camera), am o privelişte foarte frumoasă, iar camera lui Ingrid şi camerele celorlalte ingrijitoare sunt langa mine pentru orice eventualitate. Dezavantaje ar fi faptul ca am mult de urcat şi coborât (acum acesta e cel mai mare dezavantaj având în vedere ca sala de mese e la parter), camera e mai mică ca cele de la alte etaje (mie îmi ajunge spaţiul, deci nu e chiar un dezavantaj...) şi cam atât îmi trece acum prin minte.

Din nou m-am pierdut în gânduri şi mi-am dat seama ca mai aveam mult până jos. Când mă uităm peste balustradă aproape ca mă lua durerea de cap când mă gândeam ca mai mult ca sigur doamna Creeper abia aşteaptă să mă întâmpine şi nu în sensul bun.

Am început s-o iau la fugă pe scări. Nu-mi mai pasa de ce făceam. Îmi doream doar să nu intru din nou în belele.

Mai aveam 4 etaje. Am simţit cum picioarele mă lăsau, apoi tot ce mai stiu e ca am început să simt o căldură dureroasă, iar imaginea devenea foarte neclară până ce am rămas intr-o beznă totală.

Hey everybody :).

Deci, v-am lăsat în suspans? Oare ce s-a întâmplat cu Angel? Sincer, nici eu nu stiu încă... Incă!

P.S. : Stiu ca acest capitol e cam scurt, dar următorul va fi mai lung promit :*

Dacă va place povestea va rog frumos să votaţi! Înseamnă enorm pentru mine. Şi dacă aveţi întrebări, sugestii sau păreri, sunt bine venite intr-un comentariu.