Secretul Luminii (Misterul Angelinei)

5. Spitalul

-.-.-.- Ingrid -.-.-.-

În final am reuşit să ajung şi eu la spital. Drumul a fost foarte aglomerat. Afară ploua cu galeata. Încă ploua. Cerul întunecat îmi da fiori... ceva e în neregulă cu el. De obicei nu era chiar aşa...

Doamna Creeper era şi ea cu mine. Nu e ca şi cum i-ar păsa dar cum domnul inspector a aflat de incident, Creeper nu putea să îi arate cât de nepăsătoare e defapt.

Am intrat în spital şi am mers direct în camera lui Angel.

După ce salvarea a plecat de la orfelinat, am primit un telefon de la un doctor spunând ca camera fetei este la etajul 4, camera 22. Mi s-a părut ciudat pentru ca nu ţin minte să fi lăsat un număr de telefon...

Dar partea şi mai ciudată este ca atunci când am ajuns la 'recepţie' şi am întrebat de camera respectivă, asistenta mi-a spus ca etajul 4 nu e folosit pentru pacienţi.

Era un spital mic... Numai atât au putut repara după incidentul din 2001.

Deci în concluzie eram chiar foarte îngrijorată... Adică telefonul de la un doctor probabil inexistent şi etajul cu o camera greşită pur şi simplu mă băgau în sperieti.

Intr-un final am ajuns langa patul lui Angel. Simteam cum lacrimi fierbinţi îmi umezeau din nou faţa.

A intrat şi doctorul.

- E bine. Respiră şi nu are nici o fractură sau altceva. Ceea ce m-a uimit cu adevărat a fost faptul ca nu mai are rana la cap pe care o avea. Nu stiu şi nici nu îmi pot explica ce s-a întâmplat mai exact, dar rana ei arată ca una veche de o săptămână. Şi nu pot să spun ca e altă rană sau ceva de genul pentru ca am vazut-o cu ochii mei. O rană urâtă care sangera. Nu pot să îmi dau seama cum s-a întâmplat... Poate o fi fost ceva în aer... Chiar nu stiu...

Doctorul părea foarte stresat şi speriat în timp ce a spus asta. Sinceră să fiu nici eu nu îmi pot închipui ce a fost...

-În orice caz, continuă doctorul cu o voce tremurânda, în orice caz nu o pot lăsa să se întoarcă la orfelinat... Nu cunoaşteţi vreo rudă de a ei la care ar putea sta... cel puţin o vreme?

- Îmi pare rău domnule, dar nu ştim pe nimeni, iar fata vine înapoi la orfelinat! se băgă doamna Creeper iritată.

- Defapt... Eu stiu pe cineva...

-.-.-.- Angel -.-.-.-

Am auzit tot ce vorbeau, dar nu vroiam să ştie ca sunt trează...

DOAMNA BONEMEAL CUNOAŞTE O RUDĂ DE A MEA??? CEEE?! ŞI TREBUIE SĂ STAU LA CINEVA NECUNOSCUT ÎN CASĂ?!

Toată viaţa mi-a spus ca nu ştie pe nimeni şi acum îmi spune ca defapt ea a ascuns un amănunt FOARTE important despre viaţa mea?!

Nu poate fi adevărat! Nu Ingrid! M-as fi aşteptat de la oricine altcineva dar nu de la Ingrid! Ea ar fi fost ultima persoană pe care aş fi crezut-o în stare de aşa ceva...

Adică dacă era ceva despre ea sau ceva ce nu mă priveşte, aş fi înţeles. Dar asta e ceva ce chiar trebuia să ştiu! Vreau să spun ca am întrebat-o de multe ori dacă am alte rude confirmate, dar răspunsul a fost mereu acelaşi... NU.

Şi acum? Acum vine şi spune ca defapt ea ştie pe cineva?! Serios?!

Nici nu pot descrie cât de dezamăgită şi furioasă sunt!

Totuşi mă întreb cine o fi...

Mi-au dat lacrimile. Era prea mult pentru mine...

Totul se va schimba...

-.-.-.- Ingrid -.-.-.-

Mi s-a părut ca o aud pe Angel plângând. Era cu spatele la mine, nu îi pot vedea faţa. Poate s-a trezit... Da, ea plângea...

- Angel, ce s-a întâmplat? întreb eu speriată.

Nu a răspuns. S-a uitat la mine şi atât.

- Ai avut un coşmar? încerc eu să ghicesc.

- Nu... Nu stiu... Am auzit totul Ingrid. Credeam ca mi-ai fi spus! plângea ea.

- Angel, a fost spre binele tau...

- Nu! Nu a fost!

-Angel nu putem vorbi acum. E ceva important ce trebuie să ştii... vorbim altundeva...

Nu se oprea din plâns. Îmi pare rău, nu am vrut să afle aşa...

- Domnule doctor, credeţi ca o pot duce acasă acum?

Gata şi capitolul 5.

Sunteţi curioşi să aflaţi cine e noul ei tutore? Eu sunt ^·^

Cred ca voi posta un capitol pe săptămână sau aşa ceva...

Mă rog :)

Va rog să votaţi & să comentaţi! Apreciez mult aceste gesturi mici <3