O Poveste...

Capitolul 8

Nu am mai vorbit cu Justin de doua zile dar in momentul de fata nu ma mai intereseaza deloc. Eu si Nick ne intelegem foarte bine si am devenit foarte apropiati. De exemplu aseara el a venit la mine si a dormit la mine peste noapte. Si stiu ce credeti ca se intampla cand un baiat si o fata sunt singuri acasa. Asa credeam si eu dar nu este asa. Totul a decurs frumos: ne-am uitat la un film, ne-am batut cu floricele si chestii de copii mici. Oricum acum sunt in drum spre scoala cu el tinandu-ma de mâna. Ajunsi in curtea scolii ii dau un sarut scurt pe buze si ne despartim fiecare ducandu-se la dulapul sau. Dar ghiciti peste cine dau...ati ghicit bine, peste Melisa.

   -Ce face fata emo?

   -Eu nu sunt emo!!!!tip la ea.

   -Pai normal ca nu esti ca daca ai fi ar trebui sa fii suparata pe parintii tai. Ups! Am uitat ai ramas orfana!!!si incepe sa rada in timp ce face o fata de copil care plange.

   -Poate nu am eu parinti dar e mult mai bine decat sa am parinti care sa imi deie bani doar ca sa plec de acasa sa nu mai imi vada fata.si Kboom i-am trantit-o.

   -Vai fetita are tupeu! Si atunci simt cum fata mea face contact cu podeaua rece. Il vad pe Nick care o izbeste pe Melisa de dulap si o intreaba de ce m-a lovit.

  -Nu cred. Fetita are iubit!!! Si incepe sa rada ca o idioata ce este.

  -Care e problema ta?!

Dar Nick nu a primit niciun raspuns fiindca ea aplecat fara sa il bage in seama. El vine spre mine si ma ridica de pe jos lasandu-mi un sarut pe obrazul rosu, lovit de Melisa. M-am ridicat si am fugit amandoi pe terenul de fotbal. Ne-am asezat in tribune chiar daca ora a inceput. Imi amintesc de prima intalnire care a avut loc fix aici. M-am uitat la el si am spart linistea.

    -Ea e fata care imi distruge viata.

    -Scuze ca nu am venit mai devreme dar nu am stiut ca esti tu, intr-un final te-am recunoscut dupa cizmulite.

    -Nu-i nimic. Oricum nu e treaba ta. Asta e doar problema mea si a ei.

    -Dar asta nu inseamna ca nu am voie sa te protejez.

    -O, mersi. Dar nu mai vreau sa vorbesc despre asta.

    -Pai atunci....vrei sa mergem la ora si sa gasim ca scuza ca nu am gasit clasa si ca tu m-ai ajutat sa o gasesc dupa ce m-ai gasit pierdut pe holuri?

    -Nu. Vreau sa mai stau cu tine.

    -Bine. Vino aici.

Ma asez in poala lui si il imbratisez tare. Isi ridica privirea uitandu-se in ochii mei si atunci ma aproprii de el sarutandu-l. Imi cere permisiunea sa imi cunoasca limba pentru a cincea oara si eu accept. Limbile noastre luptau continuu, invingatoare iesind eu, dar tot cred ca m-a lasat sa castig. Stiam ca nu o sa ne caute cineva si nimeni nu vine pe terenul de fotbal. Am stat imbratisati pana la sfarsitul orei cand echipa de fotbal a venit sa joace pe teren in pauza. Ma simteam mai bine. Nick ma facea fericita, gasea el ceva ca sa imi dispara tristetea. De atunci pana la sfarsitul orelor nu am avut ora comuna asa ca ne-am mai intalnit in pauze. Cand am ajuns acasa, a venit si el la mine cu scopul ,,de a face teme''. Toata lumea stie ca nu asta e scopul. El a venit doar ca sa ma inveseleasca dupa ziua de azi. Pe la 21 ne-am dus la mine in camera si am stat intinsi pe pat imbratisati. Inca nu imi venea a crede cat de frumos era. Ma imagineam pe la 41 de ani, fara sot, fara copii, doar cu cele 10 pisici ale mele care faceau o gramada de mizerie prin casa. Dar se pare ca destinul mi-a aratat ca va fi altfel. Yupiii!

  Totusi ceva in mine inca se gandeste la Justin care cred ca sufera pentru ceea ce am facut. Dar chiar nu imi pasa, daca ma gandesc mai bine a fost un dobitoc...un dobitoc care ma iubeste.

Pretenasi, inca un capitol. Astept voturile si comentariile voastre. Pupici!