O Poveste...

Epilog

   Tot ce vad in fata ochilor sunt eu si cu Lucas care intram in casa. Atunci dam peste niste oameni inalti, negri la fata, si cu niste pistoale in mana in timp ce aruncau lucrurile prin camera. Ceea ce urmeaza e scoa dintr-un film de groaza. Lucas ma pune pe jos dupa care alearga fara vreun sunet, aruncandu-se in spatele unui barbat. Acesta este rapus la pamant, insa are forta de a trage cu pistolul. Un pocnet de impuscatura si un icnet se aud in fata mea. Erau de la Lucas. A fost...impuscat...iubitul meu a fost impuscat in burta. Incep sa ma tarai pe jos ajungand inaintea celor 3 barbati ciudati. Ii iau capul lui Lucas in brate si strig la el sa ramana in viata. Fara niciun efect, vad doar cum ochii iubitului meu se inchid usor, din gura iesindu-i doua cuvinte care-mi faceau inima sa tresara: ''TE IUBESC!''. Am inceput sa tip si sa plang. Unul dintre barabati m-a luat cu putere pe sus, eu lovindu-l fara oprire in spate. Ma tranteste pe canapea, iar acum in fata mea sta un barbat slab, cu par carunt si multe riduri.

    -Cum de nu mi-am dat seama ca a mai ramas cineva din familie in viata, imi spune barbatul.

    

    -Nu stiu la ce te referi!

    -Iti mai aduci aminte ziua cand ti-am omorat parintii? A fost cea mai frumoasa zi din viata mea.

     -Tu ai fost, lacrimi incepand sa-mi curga pe obraji. Nenorocitule, criminalule, cum ai putut face asta.

  Ma ridic la el pentru al strange de gat, dar sunt oprita de unul dintre cei care ii erau complici. Totusi mai am forta sa dau cu picioarele cu toate ca nu nimeream decat margina canapelei.

  

     -Deci iti aduci aminte. Pai sa stii ca de tine am uitat, tu erai cea care trebuia sa fi omorata, dar na. Daca nu te-am gasit mi-ai scapat.

     -Ce am facut, de merit asa ceva?

     -Tu nu ai facut nimica, dar parintii tai da. I-am imprumutat cu o suma enorma de bani, iara tatalui tau ii furnizam droguri cand era mai tanar. Imi erau datori pe viata. Asa ca m-am gandit sa pun o ipoteca pana la achitare. Am discutat cu ai tai si au spus ca tu sa fi omorata daca nu platesc, dar nu o sa fie cazul dupa cum au spus, sau eu trebuie sa ii las de acum incolo in pace daca achita datoria. Le-am dat un termen limita si nu au apucat sa plateasca, asa ca m-am gandit sa le fac o vizita. Am inscenat tot acel accident, i-am omorat pentru ca ei ziceau ca tu esti prea mica si mai bine ii iau pe ei in loc. Nu am acceptat, si am inceput sa te caut, dar cum de nu te-am gasit i-am ales pe ei.

      -Si ce se va intampla cu mine?

      -Asta...

  In momentul urmator isi indreapta pistolul spre mine, aud o pocnitura asurzitoare dupa care cad intr-un somn adanc.

                                                                     *

     Ma trezesc alaturi de Lucas care imi zambeste si matina de mana. Langa el sunt parintii mei iar in dreapta mea e bunica si bunicul. Cred ca am ajuns in Rai.

      E frumos aici. Totul e alb si imaculat. Puritate si dreptate se simta prin aer. Cred ca asta mi-a fost destinul, sa sjung acolo unde imi sunt cei dragi.

       Imi pare nespus de rau ca a trebuit sa termin cartea asa, dar vreau sa incep alta carte in viitorul apropiat. Va multumes celor care mi-au citit si apreciat cartea. Imi pare rau ca v-am dezamagit. I'm so sorry for you. Spet sa ma intelegeti. Pupici!