~The Nameless~

Capitolul 1 : "Cantecul"

-Următoarea parte este foarte impor- bla bla bla bla blah blah bluh.

Era tot ce puteam auzi in timpul orei Domulului Heringstone ,care e profesor de istorie , nu e ca şi cum nu îmi place istoria,dar felul lui de a preda mă omoară cu zile .Am început să îi schiţez moaca pocită din când în când holbându-mă la chelia lui .Uneori mă intrebam dacă a avut vreodată păr , adică chelia se potrivea de minune cu mustaţa lui care părea a fi din filmele vechi.

- Alexander Halle!

- Prezent , am şoptit pentru mine.

M-am uitat în jos evitând privirea glaciară a lui Heringstone.

- Poţi să îmi arăţi ce notiţe ai luat până acum ?

Am înghiţit în sec.

După cum mă privea de abia aştepta să vadă ce prostie mai făcusem .Pur şi simplu îi plăcea să se ia de mine. S-a ridicat de pe scaun şi a mers incet spre banca mea, când a văzut schiţa facuta a început să se roşească de nervi.Nu înţeleg de ce se enervase , schiţa arăta exact ca el numai că avea niste coarne de diavol , nu mă putusem abţine să nu le fac era prea tentant.

-În momentul ăsta la biroul directorului cu tine ! A strigat Heringstone la mine .

Cred că era a patra oara saptămâna asta când ajung în biroul directorului, mi-am strâns cărţile şi am ieşit din clasă.

Directorul era un bătrânel de treaba, mă înţelegeam bine cu el , cu siguranţă mult mai bine decât cu Heringstone.

-Bună ziua! - am salutat politicos.

- Ho ho ho , Alexander , tot Domnul Heringstone ne-a aranjat întâlnirea?

- Din păcate da , am zis asezându-mă pe o canapea .

Biroul era destul de mare având două canapele negre din piele ,iar în mijloc era un birou făcut din lemn de stejar , pe lângă pereţi erau asezate multe sertare, rafturi pline cu cărţi si foi.

- De data asta ce ai mai făcut? M-a întrebat uitându-se la mine de parcă aş fi dat foc la scoală.

- Nimic, chiar nimic.nu am făcut nimic .. . am zis încet uitându-ma când la el când la podea teoretic chiar nu făcusem nimic.

- Eh,haide să lăsăm discuţia aceasta pe mai târziu. Ai reusit să te integrezi? Ţi-ai făcut prieteni?

- Daa. . m-am împrietenit cu toată lumea - ceea ce nu era adevărat , mă transferasem la liceul ăsta acum trei săptămâni.Deci fiind nou nu aveam niciun prieten, amic ...nimic. Cel puţin nimeni nu se lua de mine.

- Dar..- fix atunci când Domnul Director voia să mai zică ceva a sunat clopotelul. Iar el a continuat -Poţi să pleci , dar să..-

- Nu se mai întâmple, ştiu ,am continuat în timp ce ieseam din birou.

M-am îndreptat spre dulapul meu , evitând avalanşa de adolescenţi grăbiţi. Dulapul meu, din nefericire era lângă dulapul celui mai popular tip - (al cărui nume nu îl ştiu şi nici nu mă interesează)- din şcoala care era total opusul meu.M-am strecurat printre ceilalti puşti şi mi-am deschis dulapul , am aşezat cartile, mi-am luat pachetul de pranz şi am ieşit în curte.

Nu îmi plăcea să mănânc la cantină, poate unul din motive ar fi fiindcă nu aveam cu cine să mănânc astfel aş fi ocupat o masă întreagă,iar toti s-ar fi holbat la mine. Deci îmi găsisem acum câteva zile un loc unde să mănânc, lânga un copac bătrân , în spatele şcolii pe unde nimeni nu trecea prea des.

Acum o fată îmi ocupase locul .Pletelei-i şatene se prelingeau până în pământ, purta o rochiţă scurtă care îi venea până la genunchi ,ochii-i erau albaştri ca marea potrivindu-se perfect cu obraji ei trandafiri . M-am oprit incercând să o admir,firar singurul loc unde puteam sa mananc si acum e ocupat . Făra a sesiza prezenţa mea , ea a început să cânte , era un cântec trist care îmi părea foarte familiar . Vocea ei era angelica aş fii putut să o ascult ore-n şir. Mi-am închis ochii ascultând-o. Înainte să îmi dau seama fata era fix în faţa mea holbându-se la mine.Nici nu o auzisem când se deplasase.

Când a văzut că şi eu mă holbam la ea a încercat să se dea în spate,dar s-a împiedicat si a cazut pe mine,eu desigur cu ajutorul indemanari mele m-am lovit cu capul de bordură.