Capitolul 4:Ce sunt eu?

115 17 1
                                        

   Kate a intins mana pentru a deschide usa,dar o femeie i-o luase inainte  Era inalta cu parul brunet care ii ajungea pana la umeri,era imbracata intr-o rochie neagra,mulata.Cred ca era sora mai mare a lui Kate.

   -Oh,Kate ce va luat atat de mult?-parea suparata , mai bine zis nervoasa pentru ca am intarziat.

     -Scuze,mama dar nu ai zis la ce ora sa il aduc.

  Mama?! Stai desigur,desigur ca vampir, are sens ,nu imbatraneste.

     S-a uitat putin la mine si ma examina din priviri dupa care ne-a facut semn sa intram.Imediat cum am intrat a inchis usa, am urmarit-o pe Kate pana intr-o camera mica, unde un barbat inalt, musculos savura o cafea.El sigur e tatal ei.

M-a fixat cu privirea la fel ca mama lui Kate, dar el sa holbat la mine , ca si cand s-ar fi uitat la o broasca calcata pe o autostrada.

  -Umm buna seara, am reusit eu sa zic insa nimeni nu vorbea dar in schimb toti isi indreptasera privirile inspre mine.

   Kate a intrerupt linistea.-Vezi ti-am spus nu poti sa citesti tot ce gandeste.

     -Da ai dreptate, nu pot sa vad nimic,de parca nu are creier.a aprobat barbatul,care inca presupun ca e tatal lui Kate.

     -Eu pot sa le citesc dar nu in totalitate ,numai mici fragmente,vezi mama ti-am spus ca nici fratemiu nu v-a putea.

  Deci era fratele ei.

    -Chiar si asa nu are sens,e un simplu muritor, a zis Doamna Woken pasind elegant in camera si luand un loc la masa.Eu si cu Kate inca stateam in picioare.

  -Puteti sa luati loc,a zis ea.
    
   Kate a luat-o in fata asezandu-se,eu m-am grabit dupa ea ,trangandu-mi scaunul care sa scos un scartait enevant.

     - Deci,Alexander era numele tau,nu-i asa?

      -Eh,a da da...

  Ma interogau,nu e de bine.

     -De cand o cunostii oe Kate?

  De cand m-a muscat ca o psihopata,am vrut sa spun dar Kate m-a lovit cu piciorul  pe sub masa.

    -De azi.

    -Si ce stii despre Kate?

   -Ca este vampir...?

  -Bine,poti sa pleci.

   A zis ea si a zambit.Imediat am avut sentimentul ca acel zambet ascundea multe.

~The Nameless~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum