~The Nameless~

Capitolul 11:Umbre

  M-am grabit spre scoala pana un clasa unde fusesem mai devreme,ca sa vad ca ei nu ajunsesera.Si astept aclolo ca prostu inca o juma de ora, acum era unsprezece pm.Ma luase de prost ce naiba, ma facuse sa vin ca tampitu la scoala.Mi-am luat rucsacul si am iesit din clasa,holul era luminat slab de un bec care abia mai rezista si de o lumina care venea prin geamurile de la iesire, nu se auzeau decat pasi mei ca intr-un film de groaza,acuma trebuia sa mai apara si un ucigas in serie, si sa ma-.

Doua maini m-au prins de umeri si alte doua mi-au acoperit ochii tarandu-ma intr-o camera mai intunecata,nu puteam vedea nimic, totul era negru si o liniste imensa se lasase.

Totul era negru sau eu aveam orbu' gaini.

Niste pasi s-au auzit venind inspre mine,macar nu am surzit.

  -L-ai adus?

  -Da.

   Era Woazy nenorocitul de Woazy si inca cineva.Aveau sa ma omoare,pana aici mi-o fost, o sa mor fara sa stiu ce is,asa in suspans.

   Nu am idee de ce,dar aveam sentimentul ca tot ce se intampla acum era dupa cum planuisem.

Deodata o lumina s-a aprins, ochii mei nu erau obisnuiti si a trebuit sa clipesc de cateva ori pana sa pot vedea clar.Era Woazy si directorul...directorul, ce cauta el aici.

  -Bine ai venit , Alexander!

  -Bine, v-am gasit Dr. Mos Craciun, am zis eu sarcastic.

   Era acelasi batranel, dar acum nu mai avea acelasi zambet ingaduitor, prezenta mea in viata vampirilor nu cred ca ii convenea.

  Se rotea in cercuri, ganditor,oare se gandea la cum sa scape de cadavrul meu dupa ce ma omora sau se gandea cum sa ma faca sa imi pierd memoria.Cand mi-am imaginat acele  amintiri am simtit un ghiont in spate, de parca o lama imi strapungea carnea, la fel ca in memorie la fel cum fusese torturat acel baiat.

   -Tu iti amintesti nu-i asa, Alexander?Stii tot ce s-a intamplat si te joci cu noi sau astepti momentul potrivit sa te razbuni.

  Mi-am retinut un geamat, durerea incepea sa se risipeasca,dar imediat un altul a inceput de data asta in umar si asa continuau unul dupa altul pana ce am pierdut controlul.

~Alex cu memori pov~(aia suna cam ciudat)

  -Ha ha ha,Ce esti asa surprins ca imi pot aminti pana la urma experimentele tale intodeauna esuau,nu-i asa doctore.

   Sa uitat la mine nervos, oh atinsesem oare punctul sensibil?Totul merge bine,Rao,Loa si Woazy au reusit sa se puna bine cu ei.

   -Woazy prinde-l!a strigat directorul se panicase, credea ca am sa-l omor?Daca il omor eu cum ma mai razbun?Trebuie sa il fac sa sufere, incet la fel cum mi-a facut si el mie.

   Woazy s-a apropriat si a incercat sa ma puna jos la pamant,dar pacat pentru el, eu stiu cum sa imi folosesc puterile.I-am prins mana dreapta si l-am impins destul de tare astfel incat sa ramana rezemat de perete ceva timp.O sa imi cer scuze mai tarziu.

   -Doctore,din moment ce imi am amintirile stiu cum sa imi folosesc puterile sau ai uitat cine m-a invatat sa le folosesc?

  -C-cum s-ar putea sa fi uitat,Christian Halle.

  -Yup, tatal meu sau cel putin se presupunea ca e tatal meu.