TOATĂ DINTR-O RĂSUFLARE

5

     Aud niște zgomote ciudate. Deschid ochii încet, am prea multă neliniște să descopăr cine este în camera de acolo: cobor din pat fără să respir, merg încet și iau primul lucru pe care pun mâna, sunt lipită de perete și sunt gata să lovesc pe oricine o fi intrat.
     Aud vocile a doi băieți care se insultă și dau peste ceva, sper să nu fie un cadavru.
     «De ce faci atât de mult zgomot când te miști?» întreabă unul răbufnind.
     «Eu sunt o budincă, nu fac gălăgie!» răspunde celălalt.
     O budincă? Și ăștia ar trebui să fie ucigași în serie sau hoți? Sigur, nu mai sunt oamenii răi de dinainte. Zâmbesc la gluma mea, mergem bine.
     Mă strecor în sufragerie și mă poziționez în spatele celor doi. Puteam să mă fac ninja!
     «Nu vă mișcați! Am o armă» zic hotărâtă. Mulțumesc lui Dumnezeu reușesc să nu par speriată.
     Cei doi ridică mâinile dând drumul telefoanelor cu care își făceau lumină. Sper cu tărie să nu fie iPhone-uri și că nu s-au spart, dacă nu, după trebuie să plătesc.
     «Ce naiba se întâmplă aici?» întreabă urlând vărul meu. Aprinde lumina fără să-și facă probleme. De ce?
     Doar acum observ că nu am o armă în mână, dar un simplu stilou gros și nu pot să fac altceva decât să încep să râd. Deci acum suntem aici să râdem tare, dar este 4:10, nu e maximul.
     Băieții se așează și la fel facem eu și Betty, între timp Marco face ceai pentru toți.
     «Scuzați deranjul» zice cel cu piercing sub buză.
     «Liniștiți-vă! Nadia voia doar să vă ucidă cu un stilou, nimic grav» exclamă blonda chicotind.
     «Ehm, ce știam eu, era întuneric. Și totuși le-a fost frică la fel, deci sunt mulțumită de lucrul meu de paznic nocturn» zic cu ton amuzant și serios în același timp.
     «Eu sunt Fede și el e Benji. Îți zicem direct poreclele pentru că deja toți ne cunosc ca Benji & Fede. Peste puțin nu ne vom aminti nici măcar numele noastre» explică brunetul gesticulând și zâmbind. Ce zâmbet minunat!
     «Eu sunt Nadia. Care dintre voi doi este Budincă?» întreb amuzată și Benji ridică mâna ezitând. Încep să râd din nou.

     După ce am băut ceaiul ne-am împărțit în camere: Benji a mers în camera oaspeților, aceea pe care o va împărți cu Fede. Îmi e mai somn decât înainte, dar am chef să fumez o țigară pentru a mă relaxa.
     Ies pe terasă, mă sprijin pe balustradă și-mi aprind Camel-ul (este o marcă de țigări în Italia).
     Țigara se consumă repede și cu ea ajunge răsăritul. Terminată țigara, mă așez și admir răsăritul soarelui, vine și brunetul care începe să fredoneze melodia adoratului meu Álvaro. ¹
     Fede are ochii foarte albaștri, un zâmbet de îți taie răsuflarea și o voce caldă, aproape convingătoare. Aș putea să mă holbez la el pentru tot timpul și el nu și-ar da seama, prea concentrat în a fredona acea piesă.
     Trebuie să dorm, dacă nu mâine voi fi insuportabilă și nu vreau să le par acidă nou-veniților. Așa că mă ridic, îl salut și merg în cameră. A fost o zi lungă.
__________

1. Fede: Eeeh, merge! Apoi vara, când nu am multă treabă de făcut a doua zi, noaptea mintea mi se aprinde, deci e probabil să mă găsești hoinărind prin casă la 5 dimineața, așa la nimereală!