TOATĂ DINTR-O RĂSUFLARE

7

     O voce caldă și o chitară mă trezesc din hibernat. Mă ridic din pat, urmăresc melodia și mă găsesc în fața ușii a camerei oaspeților. Ce fac? Bat? Intru? Las așa? Bine, bat.
     Vocea lui Benji mă informează că pot intra fără să bat: dar asta doar când ei cântă,  în rest trebuie mereu și doar să bat la ușă. ² ¹ Așa intru și îi văd așezați pe jos, încercuiți de boxeri, șosete și tricouri, și ca urmare încep să râd.
     «Băieți, vreți să vă aranjez lucrurile între timp ce voi încercați?» întreb. Nu primesc niciun răspuns așa că mă așez între ei și cântăm împreună cântece.
     Și dacă această vară va fi toată așa? Vreau să zic: muzică, cântece, petreceri, fericire. Nu că ar fi rău! Doi tipi super drăguți licuiesc cu mine și ăsta e visul fiecărei fete straight, deci mă simt specială. Posibilitatea ca unu dintre cei doi să se îndrăgostească de mine e egală cu zero și asta e bine și apoi eu sunt una care nu se îndrăgostește, adică de crush-uri care trec repede am avut parte, dar iubirea... iubirea adevărată n-am simțit-o niciodată. Am făcut alte lucruri nebunești, de exemplu: prima dată când m-am îmbătat și din cauza asta am căzut de trei sau patru ori în piscină în jumătate de oră, prima țigară care aproape m-a sufocat, blestemat fum! Milioane, de fapt miliarde, de figuri nasoale în fața băieților foarte frumoși și alte situații jenante care în afară că-mi sunt imprimate în minte, sunt scrise într-un caiețel pe care-l port mereu după mine, bine că nimeni nu suspectează existența lui că de nu ar trebui să mă retrag în munți fără să mă mai întorc vreodată.
     La sfârșit, după circa zece sau cincisprezece cântece, le dau o mână de ajutor celor doi să pună hainele în dulap, să aranjeze mai bine camera și să vâre cele două valize într-un colțișor.
     «Nadia, cânți bine» mă complimentează Benji cu un rânjet.
     «Și tu să cânți la chitară» îi răspund aplecând capul la dreapta.
     «Fede, am putea-o adăuga în grupul nostru» spune Budincă și brunetul ridică din umeri.
     Nu mă suportă, sunt sigură, dar nu înțeleg motivul. Așa ies din cameră fără să dau prea multe explicații. Urăsc să fiu tratată în modul ăla, modul ăla care te face să te simți inferioară tuturor. Din fericire am un bun autocontrol, dacă nu, l-aș fi insultat.
     Încep să fac cina și spre mirarea mea în ajutorul meu vine cel care mă urăște, Fede, și nu întârzie să-mi aducă aminte cu o împingere spre cuptor. Bun început! Bine e destul de musculos, dar nu chiar atât de mult încât să nu treci de el. Încep să nu-l mai suport, e gravă chestia. Spre norocul meu ajunge Benji , îl împinge pe Fede cu o mână zicându-i să plece să stea jos pentru că așa nu ajută (jură-teeee?). Eu în semn de mulțumire îi zâmbesc și el îmi întoarce gestul.

     Sper ca ăștia doi să nu stea aici pentru mult timp. În realitate cu Budincă mă înțeleg bine, dar cu celălalt absolut nu!
     Betty și Marco au ajuns și ne așezăm toți la masă când telefonul lui Fede începe să sune iar eu îi arunc o privire ucigătoare, doar nu vrea cu adevărat să răspundă? El nu se preocupă și se ridică de la masă răspunzând la telefon. Mă uit la Benji, ridică din umeri și îmi zâmbește neîncrezător. Ok, aș vrea să dispară amândoi! Îmi trebuie chiar atât de puțin timp să-mi schimb ideea?
__________

2. Benji: Eh, poate intra când vrea, dar dacă mă vede făcând lucruri obscene în loc privat, și-a căutat-o...
1. Fede: în schimb eu îi zic «Trebuie să stai în afara camerei!» Nu, glumesc!