TOATĂ DINTR-O RĂSUFLARE

11

     M-am bronzat destul, sunt transpirată ca nu știu ce, cred că e mai bine dacă merg în apă. Ajung în câteva secunde și mă scufund.
     Îmi place apa, să înot mă face să mă simt magică. Poate am văzut prea multe episoade din H2O: superb acel specracol, ce amintiri! Eram mică, dar am toată povestea bine imprimată, ce lucru frumos.
      Înot de câteva minute, sunt destul de departe de mal. Aici chiar că e pace și apa e cristalină, nici nu pare marea de acum ceva timp.
     Am făcut înot pentru trei ani, sunt foarte bună. Deja după primul an voiau să fac curse competitive de un anumit nivel, dar sunt una care nu crede în ea însăși și deci imediat ce mi-au spus nu am mers la cursuri pentru una sau două luni întregi. De fiecare dată când îmi fac complimente sau vor să-mi cresc stima de sine în vreo activitate eu mă retrag, nu de frică, dar pentru că nu mă văd. Eu vreau o viață simplă și dacă aș merge spre ceva așa de solicitant aș pierde cu siguranță drumul cel bun, m-aș pierde pe mine, probabil.
     Apa e calmă, în afară de unele unde lejere. Îmi vine foame, îmi e foame, trebuue să mă întorc la mal, chiar dacă stau foarte bine aici și nu aș ieși niciodată, eu și marea auntem un singur lucru.
     Încep să înot spre plajă cu un calm extenuant, nu vreau să abandonez acest " pat rece", dar trebuie, dacă nu mă găsesc moartă și nu pentru că m-aș înneca, ci pentru că nu am mâncat; nu ar fi o moarte plăcută. Zâmbesc singură.
     Ies din apă și ajung la prosopul meu în grabă; e timpul să mă întind și o minge mă lovește aproape în față, minunat! Vreau să văd cine e cretinul. Ridic privirea spre persoana ce-mi face umbră și mă găsesc holbându-mă la niște ochi verzi, care mai verzi nu se poate.
     «Oh, cerule! Scuze, e vina surorii mele, nu știe să joace fotbal» zice fata gesticulând și indicând o fetiță pe un țărm.
     «Nu-i nimic, stai liniștită» zic dându-i mingea.
     «Mulțumesc. Eu sunt Esmeralda și fetița de acolo e Gemma» îmi explică în timp ce-mi dă mâna.
     Ce nume amuzante: drăguțe, dar ciudate. Fata asta este toată un gest, dar măcar știu că nu s-a supărat pentru faptul că-mi plac numele lor. Mă limitez să-i zâmbesc.
     «Vrei să te joci cu noi?» întreabă după câteva secunde de liniște.
     Ce persoană dulce, ori îi inspir milă pentru că sunt aici singură. Eu ar trebui să mănânc, îmi e foame, dar o voi face după. «Cu plăcere» îi zic ridicându-mă.