TOATĂ DINTR-O RĂSUFLARE

8

     Este inutil să repet că sunt convinsă de faptul că brunețelul ¹ nu mă suportă: e așa rigid cu mine, chiar dacă eu îl tratez cu blândețe. Mă întreb din ce motiv.
     Acum suntem toți așezați în jurul unui foc de tabără pe plajă, da, exact aceleași petreceri care te fac să întâlnești persoane minunate. Dar se pare că nu ăsta e destinul meu, dat faptul că lângă mine e o tipă grosolană care mestecă o Daygum ca o mare snob care se cred în filme, în plus telefonul nu are semnal deci nu pot să văd ce mai e nou.
     Benji cântă la chitară, Fede cântă,  împreună mă fac să ascult o piesa necunoscută mie, care are un text superb. Eu îi observ pe ambii și uneori Fé mă privește cu o expresie indescifrabilă, oare ce-i trece prin cap?
     Refrenul îmi place, mă face să iubesc mai mult restul cântecului, vreau să o ascult și reascult încontinuu, cine știe cine a scris-o. E ciudat că eu nu o știu, având în vedere faptul că sunt în trend cu noii cântăreți ai noilor generații, aș fi putut merge la Sarabanda, dar când am crescut nu au mai difuzat emisiunea, păcat.
     Noaptea e încă tânără, așa zic, și eu sunt deja sătulă după nici două ore, cred că e mai bine dacă mă plimb. Când voi înceta să fiu atât de antisocială? Asta nu știu, dar acum îmi e bine așa, chiar dacă nu aș sfătui pe nimeni să fie așa.
     Încep să merg, nisipul este rece și tremur: îmi place frigul, dar căldura e ceva foarte frumos. Luna se reflectă în apă, stelele ard și eu am în cap notele alea, refrenul acela, melodia aia.

     Nu vezi, nu simți, nu gândești...
     Știu doar că un ideal l-ai pierdut
     în ziua când te-ai ales pe tine însuți
     în schimbul cui are nevoie de tine! ²

     Uimitoare, vreau să știu a cui e, uff!
     «Hei, așteaptă-mă» mă strigă o voce în spate. Mă întorc și-l văd pe Benji care vine spre mine.
     «Ai făcut-o tu, pentru că așa ai vrut sau este piciorușul vărului meu?» întreb având o jumătate de zâmbet.
     «Marci. Știi, ești micuța grupului și vrea să te protejeze» zice oprindu-se lângă mine.
     «Ar trebui să mă protejeze și de tine atunci» zic râzând și încep să merg din nou.
     «Nu! Eu sunt o budincă și ca atare sunt inofensiv!» spune mândru punându-și o mana pe inimă ca apoi să mă ajungă.
     Răbufnesc, ridic umerii și zâmbesc la exemplarul de Homo sapiens.

     Mergem în liniște de circa zece minute. Încă trebuie să-l întreb de cântec.
     «Piesa pe care o cânta prietenul tău, care în paranteză, mă urăște, a cui e?» întreb uitându-mă pe jos.
     «E a noastră! Am scris-o împreună. Eu, totuși, mă găsesc mai bine să creez melodiile» răspunde în timp ce-și bagă mâinile în buzunar.
     «Wow, nu credeam că Fede e atât de profund!» îi zic.
     «Da. Oricum nu te urăște, așa e făcut și atât... ori îl accepți așa cum e ori adiós» zice, făcând "pa" cu mâna.
     Zâmbesc la firea lui așa dulce, acești doi sunt opusul, dar opusele se atrag și în prietenii.
     Ne întoarcem pe drumul spre casă continuând să spunem glume.
__________

1. Fede: Eh, brunețel brunețel nu sunt... Dar în realitate culoarea naturală a părului meu e mai închisă, deci merge!

2. Benji: Ideali e una printre primele piese pe care le-am făcut împreună și era prima oară când vorbeam despre un argument puțin mai tare în comparație cu celelalte texte ușoare. A fost un pas important pentru parcursul nostru.