TOATĂ DINTR-O RĂSUFLARE

3

     Călătoria a fost minunată! Muzica la maxim, am cântat până să răgușim, glumit mult și vorbit, dar încă nu mi-au spus cine altcineva va locui cu noi.
     Suntem în sfârșit acasă și punem mâncarea, băuturile și toate lucrurile la locul lor.
     Mi-am aranjat valiza, am golit-o și am umplut dulapul. Camera mea e cum am lăsat-o vara trecută, chiar dacă Marco și Betty au venit să facă curățenie nu au schimbat nimic în cameră: asta mă face să înțeleg că au respect față de lucrurile mele și de mine.
     Apartamentul e enorm, spațiul cu siguranță nu ne lipsește. Avem alte paturi în plus în celelalte camere libere.
     Dar ei mi-au cerut, în caz că băieții invită alți prieteni, pot să adauge unul sau două paturi la mine în cameră, iar eu am răspuns  imediat că da. După spuse pare că trebuie să găzduim o echipă sau oricum multă lume, dar spre norocul meu, va fi divers.
     «Primii doi vor ajunge în seara asta sau mâine dimineață» spune Betty din bucătărie.
     «Super, așa vom avea mai mult timp să organizăm paturile și să punem cearșafurile» îi urlă Marco din cameră.
     «Mergem eu și Nadia să luăm cearșafurile din mașină. Tu termină de aranjat aici!» îi ordonă ea și el face întocmai fără să zică ceva.
     Pe dată ce trebuie să merg cu blonda, mai bine alerg.

     Am terminat și cu ultimul pat, am fost buni. Este 15:20 deci zic că pot merge să dau o tură.
     Îl anunț pe vărul meu și mă precipit printre străzile care duc în centru: sunt mulți, foarte mulți turiști, iar eu mă simt acasă, nu mai e ca acum câțiva ani când mă simțeam pierdută, acum și eu fac parte din acest loc, exact ca Marco și Betty.
     Observ vitrinele magazinelor, atitudinea persoanelor, mă opresc din când în când să contemplez la frumusețea unui bikini sau a unui pluș, și în sfârșit mă duc în librărie: mângâi toate cărțile, citesc descrierile, dar nu cumpăr niciuna. Nu pentru că nu am bani, dar pur și simplu pentru că citind nu aș avea posibilitatea de a trăi cu adevărat povestea mea. Cărțile mă însoțesc mereu, dar vara le las deoparte: vreau să traiesc eu și nu să fac să trăiască personajele unei povești care nu îmi aparține.
     Litoralul ăsta îmi ține multe dintre amintirile din copilărie, ¹ veneam aici când eram mică cu mătușile sau cu părinții mei. M-am găsit mereu bine în centru, cu piața sa primitoare. Printre altele, la Ferragosto (15 august), sunt focuri de artificii chiar în aceste zone și magazinele sunt de asemenea deschise.
     E o destinație turistică bună pentru cine nu trăiește lângă mare, încă de la începutul sezonului e aglomerată. În puțin timp turiștii și locatarii se amestecă, devenind o mare de persoane ce umplu străzile pietruite. Și acest detaliu îmi place, face acest loc magic. Și dacă mai adaugăm si toate  stelele ce se văd de aici... putem să zicem că acest loc este dintr-un basm, chiar dacă e unul modern.
     Acum sunt indecisă dacă să-mi iau un frappé, o înghețată sau un suc înghețat și să merg pe plajă sau să umblu prin oraș.
     Bine, înghețată de ciocolată luată, acum rămâne să aleg între nisip sau asfalt... și plajă să fie.
     La 18 vor începe petrecerile pe faleză, ador acest loc. Merg desculță și simt nisipul răcoros sub picioare, e un lucru minunat. Marea e liniștită, nu este prea mult vânt și apa e aproape plată.
     Ascult zgomotul de la un foc de tabără din apropiere, văd fumul ce se eliberează și observ băieții: unii cântă, unii dansează, câțiva cântă la chitară și alții sunt așezați cu o bere în mână. Toți împreună, toți fericiți.
     Asta e vara pe care mi-o doresc: prieteni, noi cunoștințe, petreceri pe plajă, focuri de tabără lângă mare, muzică și iubiri noi. Cine știe dacă anul ăsta mă așteaptă chiar asta. ¹ ²
     Cred că e mai bine dacă mă întorc la apartament, trebuie să pregătesc cina și apoi poate mă voi întoarce aici cu verișorul meu și blonda.
__________

1. Fede: Și eu la vârsta de trei ani mergeam mereu la Cervia cu familia mea și abia așteptam să vină vara, deoarece pentru mine era un ritual, un moment aproape magic. Apoi îmi aduc aminte că atunci când eram mic eram fixat cu țurțurele (în Italia este un fel de înghețată, mai pe românește apă colorată înghețată, de unde și numele de țurțure) și de fiecare dată îi ceream mamei, bunicii sau tatălui meu să-mi cumpere unul de gust diferit de fiecare dată, apoi în adolescență mergeam cu tatăl meu în Rivieră unde aveam și compania unor prieteni pe care-i întâlneam în fiecare an, seara ieșeam cu ei...

1. Fede: Când aveam o vacanță în program abia așteptam să am o povestioară...
2. Benji:  O povestioară? O poveste de dragoste ce să dureze măcar vara!
1. Fede: Sau zece povești...