te numesc copil al stelelor,
da, pe tine, moleculă de aur;
căutător de paradisuri,
curcubeu de vise.mă numești fiică de comete,
pe mine, plăsmuire a Cosmosului;
băutoare de magie,
suflătoare de cântec.ne numesc visători de lumi,
pe noi, doi asteroizi uitați pe inele de Saturn;
joc și joacă,
cântec și note de argint,
suntem două astre de minuni,
două luni de catifea albastră.de ce suntem copii de stele, mă întrebi?
pentru că suntem magie.
pentru că suntem artă.
pentru că ești tu,
și pentru că sunt eu,
și pentru că suntem noi,
iar noi,
împreună,
suntem urmași ai Universului.
pentru că pășim pe cărări de explozii,
și călărim cozi de comete în jurul Soarelui.
pentru că jucăm fotbal cu planete,
și cântăm la clarinete din bucăți de Lună.nu mă crezi?
ia-mă de mână, copil de stele,
și haide să dansăm printre galaxii.acum vezi?
vezi
magia noastră?
vezi
magia Universului?
vezi
de ce trăim,
copil de stele?
trăim pentru magie,
trăim pentru a fi magie,
trăim pentru că suntem magie.îți spun că nu ești magie?
îți spun
că nu ești copil de stele?nu le răspunde.
privește-i doar,
magie.
căci ei nu înțeleg,
ei nu au magie,
ei nu sunt magie.
ei doar tânjesc la ceea ce nu au,
doar încearcă să stingă magia altora;
tu nu-i asculta, copil de stele.căci tu,
și eu,
noi,
suntem copii ai stelelor.
iar stelele,
și Universul,iubitule,
ne sunt părinți.tu ia-mă de mână,
și împletește-mi degetele cu fire de Lună,
și contopește-ți magia cu a mea.
zâmbește-mi, și îți voi zâmbi,
copil de stele,
căci magia e artă,
și arta e magie,
iar noi suntem amândouă.suntem copii de stele.
《 pentru tine, copil de stele 》
VI. X. 19
CITEȘTI
praf și scântei de roșu;
Poetryatunci când praful de amintiri e răsfirat în aer și îți întunecă privirea, scântei de roșu se nasc înăuntrul tău, luându-ți sufletul din trup și purtându-l înspre galaxii. vrei să le explorăm împreună?