a început să îmi fie frică de răspunsuri.
am căutat un loc să mă ascund, și am găsit o carapace zgâriată,
o carapace
de vise sparte,
lumi deșarte,
și stele destrăbălate.stele verzi.
stelele mele verzi.
m-am scufundat în ele.
știi ce am găsit?
nimic.am găsit nimic,
și a fost de ajuns.știai câte se ascund în nimic?
e tot ce ai pierdut,
tot ce vei pierde,
și tot ceea ce nu ai avut.e strălucire.
nimicul,
argintule,
e tot.iar totul,
argintule,
e
arta de a nu fi.înțelegi?
mă înțelegi?nici eu.
nu o mai fac
de când paradisul mi s-a scurs printre degete.crezi că ne înțelege cineva?
crezi că ne-a înțeles cineva vreodată?eu nu.
nimeni nu poate înțelege
Universul.verdele stelelor mi se topește pe piele.
mă ustură.
mă arde.
mă înfierbântă.
mă mușcă.
acum pot zbura.din umerii mei ies iluzii de magii.
din porii mei se răsfrâng aburi.
din unghiile mele se împrăștie scrum
cu miros de lavandă.verdele stelelor încă îmi consumă pielea.
încă pot zbura.flăcările spiritului adormit îmi biciuiesc corpul.
vor să îl trezească.
ghearele fumegânde ale geniului imaterial îmi zgârie chipul.
vor să îl adoarmă.asteroizii afumați în vise aruncă bucăți fierbinți înspre mine.
vor să mă înalțe.
inelele lui Saturn se întrec în particule și mă țin captive în ele.
vor să îmi înalțe sufletul.de ce nu mă lasă nimeni în pace?
nu vreau să mă înalț.
nu vreau să devin supraom.
nu vreau să fiu Dumnezeu.divinitatea mă lasă rece,
puterea absolută nu mă impresionează,
lipsa de voință mă înspăimântă.de ce vă doriți să fiți Dumnezei?
nu vă dați seama
că ați pierde tot?eu nu vreau să fiu Dumnezeu,
lăsa-ți-mă în pace.vreau să fiu eu.
eul care mi s-a scurs printre degete
deodată cu paradisul.
verdele stelelor nu îmi mai apucă pielea cu dinții.
vreau să pot zbura.stelele mele verzi clipocesc,
se vor stinge și ele în curând.
de ce mă părăsesc toți?nu vreau să fiu Dumnezeu,
de ce nu mă acceptați ca om?acum vreau răspunsuri.
oare
pentru că vreau răspunsuri
mi se sting stelele?dacă e așa,
atunci le voi lăsa să se stingă.
nu mai vreau să mă ascund.vreau răspunsuri,
nimicule.
de ce nu e suficient pentru voi
să fii om?《vreau răspunsuri, nimicule.》
XVII.XII.19
CITEȘTI
praf și scântei de roșu;
Poetryatunci când praful de amintiri e răsfirat în aer și îți întunecă privirea, scântei de roșu se nasc înăuntrul tău, luându-ți sufletul din trup și purtându-l înspre galaxii. vrei să le explorăm împreună?