m-am așezat pe o stea,
când am văzut că lumina ta nu mai ajunge la mine,
și am rugat-o să mă împrumute
cu puțină strălucire.
ea doar m-a privit încruntată,
și a suflat un abur de aer fierbinte înspre chipul meu.
"strălucirea nu se poate împărți,
ea vine din tine."asta m-a pus pe gânduri,
pentru că tu ești steaua mea,
tu ești soarele care îmi dădea lumină.dar dacă steaua avea dreptate,
atunci...ce ești?
cine sunt?
cine suntem?care ne e strălucirea,
care ne e lumina?cine e steaua dintre noi,
cine e soarele?care dintre noi și-a pierdut strălucirea,
steao?am crezut că mi-am pierdut strălucirea
și că o reflectam pe a ta,
să fi fost o minciună?
dar atunci,
de ce sunt o galaxie de praf de întuneric
când sunt fără tine?de ce nu îmi mai găsesc strălucirea,
când nu ești lângă mine?îmi vreau strălucirea înapoi.
te vreau înapoi.
tu ești strălucirea mea,
steao.am nevoie de tine,
pentru a nu mă prăbuși în găuri negre.unde ești?
de ce
ai plecat?mă simt singură,
steao,
mă simt singură când sufletul tău ar trebuie să fie lângă mine,
dar nu e.
îmi zâmbești, dar nu ești lângă mine.
nu ești cu mine.nu ești în mine.
cât timp crezi că va mai ține strălucirea asta pâlpâindă, steao?
încerc să îți cred zâmbetele și cuvintele mincinoase,
încerc să cred că ești aici,
însă strălucirea pe care mi-o dai devine prea firavă, steao.
nu va mai rezista mult, și nici lumina mea.pentru că strălucirea mea, steao, apare doar atunci când sunt cu tine.
atunci când sufletul tău e cu al meu.
e o strălucire izvorâtă din iubirea noastră, steao.
atunci când o aveam amândoi am împărțit-o
și am avut fiecare strălucire,
dar acum,
ți-am lăsat ție și partea mea,
și am rămas un fragment de vis pierdut în univers.acum, mă simt singură.
de ce mă simt atât de singură când ești lângă mine, steao?
rămân fără strălucire,
pentru că sunt singură.
cum să îmi recapăt lumina?nu mai vreau să fiu singură.
nu mai vreau să îmi pierd strălucirea.
haide înapoi la mine, steao.
întoarce-te,
nu mai vreau să fiu singură.《nu mai vreau să fiu singură, steao》
IX.XI.19
CITEȘTI
praf și scântei de roșu;
Poesiaatunci când praful de amintiri e răsfirat în aer și îți întunecă privirea, scântei de roșu se nasc înăuntrul tău, luându-ți sufletul din trup și purtându-l înspre galaxii. vrei să le explorăm împreună?