atunci când praful de amintiri e răsfirat în aer și îți întunecă privirea, scântei de roșu se nasc înăuntrul tău, luându-ți sufletul din trup și purtându-l înspre galaxii. vrei să le explorăm împreună?
am spus că sfârșitul e aproape, însă nu eram pregătită niciodată a-l întâlni. voiam să fiu, să mă pot dezlega de tine fără ca bucățica mea de mine să rămână în palma ta, fără să doară și fără să îmi fie smulse pene din aripi, însă nu eram.
și ce mă înspăimântă nu e despărțirea în sine, ci faptul că gândul despărțirii îmi întoarce cometele pe dos (asta e o minciună, și despărțirea mă înspăimântă la fel de mult. )
și mă întreb, de ce magia noastră a ajuns să se destrame pentru el? ce e el? chiar merită să îneci un univers pentru o lume?
nu cred că e vina mea. poate nu e nici a ta. și nici a lui. dar atunci, a cui e? pe cine să dau vina pentru ploile de meteoriți de pe geamul meu? (da, lacrimile mele sunt ultimele care ne mai păstrează magia)
poate nu a fost să fie. dar astea sunt doar scuzele pe care le folosesc cei slabi când nu au încercat destul.
eu am încercat. sau nu?
sunt eu cea care ne-a prețuit prea puțin magia?
timpul nostru se scurge. nu îl aud, nu îl văd, și nu îl simt; însă stelele mele îmi șoptesc că trebuie să plec de lângă tine.
că îmi faci rău.
până acum nu înțelegeam de ce îmi spun asta, dar acum, o văd mai clar, pentru că, frumoasa mea iluzie sclipitoare, m-am înșelat.
m-am înșelat în legătură cu tine. acum, mi-am dat seama că nu eu eram cea căzută. cea căzută era iubirea mea, și tu, frumoasă Nemesis.
dar e bine. trebuie să fie. pentru că m-am înșelat în privința ta, dar nu și în a magiei noastre.
de aceea, nu te voi nega. te voi lăsa în amintire,
sub scrumul ce era odată focul nostru. eu voi pleca. te las cu el, cu noua ta strălucire. ne vom revedea în vise, când tu îți vei aminti, și eu uita.
magia o voi lua eu. îmi aparține, pentru că tu îl ai pe el, și pentru că izvorăște întâi din mine, apoi din dansul nostru de pe Marte. poți să îmi furi sufletul (așa cum ai făcut-o deja) dar magia, magia rămâne a mea. căci din magie, iubita mea, ia naștere un nou suflet.
să nu plângi când mă revezi, și să nu îmi mai vrei magia sau sufletul. căci nu voi mai fi ceea ce cunoșteai.
pentru tine, nu voi mai fi cine am fost. îți dau voie doar să știi că te-am iubit.
atât. acum, sunt doar doar eu și magia mea. acum, sunt adevăratul eu.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
