atunci când praful de amintiri e răsfirat în aer și îți întunecă privirea, scântei de roșu se nasc înăuntrul tău, luându-ți sufletul din trup și purtându-l înspre galaxii. vrei să le explorăm împreună?
mă întreb, de ceva timp, de ce nu se interesează niciodată dacă suntem fericiți? tu știi, soare?
eu nu îi înțeleg. dar tu, tu o faci?
dacă o faci, te rog ajută-mă și pe mine să înțeleg. poate așa, nu mă voi mai întreba în van dacă ei știu măcar ce este fericirea.
dar chiar și așa, soare, nici pe tine nu te înțeleg. da, sunt fericită când sunt cu tine, iar tu o știi, dar...
soare, de ce nu mă întrebi cum mă simt atunci când nu sunt cu tine?
tu ești soarele meu, iar eu sunt luna ta; când sunt cu tine, îți fur particule de viață și luminez și eu, dar când ești ascuns de planetele din fața mea cine mă mai luminează, soare?
gândește-te și la mine.
soare, tu ești magie,
tu ești strălucire, tu nu ești ca ei.
nu vreausă cred că ești ca ei.
deci, soare, întreabă-mă. întreabă-mă dacă sunt fericită atunci când nu mă îmbăt în magia noastră, întreabă-mă cum mă simt atunci când umbre străvezii de singurătate îmi alungă praful de stele.
întreabă-mă, și îți voi spune că nu sunt. întreabă-mă, și îmi voi putea scrijeli sufletul pe zidurile noastre de magie, îmi voi desena gândurile pe tăblițele noastre din bucăți de Univers.
întreabă-mă, soare, și poate, poate, mă vei elibera de mine.
te rog eliberează-mă, soare.
《întreabă-mă, soare》
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
