Academia

10 3 0
                                    

Simțeam cum cad în gol, într-o cameră neagră, iar profesorul încă era la o distanță bună încat sa vad că aștepta acolo, în pragul unei uși plutitoare și luminate. Imediat ce am coborât mult mai mult locul a început sa se distorsioneze și să se blureze, când dintr-o dată simt că numai cad, și imaginea devine clara. Stăteam pe spate în iarbă, dar nu știam la ce să mă uit. Portalul nu mai era nicăieri de văzut, însă când mă uit mai bine în iarbă văd dinți de animale formând un cerc.

-Ah... Probabil portalul este invizibil acum...

Mă întorc și printre frunze văd ceva imens. Era o clădire. Oare asta este academia?

-Profesorul mi-a spus sa nu mă mișc... Dar vreau sa vad ce e aia...

Mă apropii și dau frunzele la o parte, apoi nici nu apuc sa privesc bine, că piciorul îmi alunecă într-o prăpastie.

Era să cad, însă cineva mă prinse de mână.

-Ce faci? Ți-am spus sa stai unde aterizezi.

Era profesorul cu tigrul plutitor in aer.

-Am vrut să văd clădirea...

-Ah... Bine... Pășește ușor.

Prefesorul dă frunzele la o parte și îmi dezvăluie o clădire ce părea veche, foarte frumoasă

Prefesorul dă frunzele la o parte și îmi dezvăluie o clădire ce părea veche, foarte frumoasă

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

-WOOW! Ce frumos! Cât de veche este?

Spun eu apropiindu-mă.

-Usor!

Spune profesorul luându-ma de mână ca sa nu mai fac vreun pas și să cad.

-Cred că ar trebui sa intrăm... Se face noapte și s-ar putea sa cazi.

-Dar cum coborâm?

Profesorul îmi zâmbește și merge spre un anumit loc împânzit de frunze din dreapta portalului.

-Magie?!

Zic eu entuziasmată.

-Nu, normal că nu... Avem scări!

Profesorul dă la o parte un morman de frunze ce curgeau in jos, spre pământ, apoi îmi spune:

-Sunt scări invizibile... Poate cazi, ai grija.

Îl privesc nedumerită și apoi înaintez dar mă opresc in fața lui.

-Suntem cumva într-un copac?

-Sa zicem... Este un copac vrăjit in care este portalul, și poți sta pe frunze... Asta nu este iarbă (spune dând cu piciorul in frunzele de dedesubt).

Mă întorc și pășesc, apoi răsuflu ușurată când văd că, chiar sunt scări.

Cobor încet, în timp ce profesorul coboara lejer și normal.

-Wow... Tu cum mergi așa? Nu cazi?

-Ce? Nu... Nu sunt scări aici.

Spune acesta abea când aterizez pe pământ.

Ralisa [Vol l: Daniel]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum