Ralisa [Vol l: Daniel]

Pierderea

Vântul adia ușor... Soarele se scurgea încet pe dupa copacii din  spatele unei banci șubrede.

Acolo se afla o fată.

O fată cu un palton lung până la călcâie,avea părul creț, lung și roșcat. Acesta zburda prin palele vântului.

Fata aștepta ceva... Un tren care părea că nu mai vine.

~Ralisa~
Cât va mai trebui să aștept?

După 10 minute trenul sosise iar Ralisa intră grăbită înăuntru.

-Buna ziua! Uitați biletul! Spune aceasta întinzând biletul luat probabil cu ultimii ei bani.

Șoferul ia biletul și îi spune să ia loc.

Ralisa se așeză în al doilea vagon  al trenului. Nu era nimeni în vagon... Mai degrabă în tot trenul... Era așa pustiu...

Știind că va avea drum lung de parcurs, își închise ochii, așteptând să adoarmă.

Adormise

Un fior o trecu pe șira spinării... Avea iar un coșmar.

Se visa acum 8 ani,
Își aducea aminte că era in camera ei, se uita la desene in timp ce auzise ceva venind dinspre bucatarie.
Se dădu jos din pat pentru a investiga .

În bucătărie, mama și tatăl ei se certau din nou... Ralisa era obișnuită cu asta, dar ce avea să vină a șocat-o pentru totdeauna.

Se auzi o voce subțire dar totuși superioară. Era vocea mamei ei .
Aceasta avea ochii căprui și părul negru. Un negru intens ce mereu a mirosit a căpșuni :

-Ți-am spus sa încetezi!

-Nu! Am nevoie de ele!! Crezi că poți tu să mă oprești? Pff... Sa văd cum încerci.

Vocea tatălui ei răsturna mai presus de orice altceva. Era o voce tunătoare, dar parca cuvintele nu erau ale lui...

-Ai întrecut orice măsură! Eu refuz sa mai stau cu cineva așa de libidinos ca tine in casa! De acum in colo gata cu băutura, și traficul de droguri!!! Spune mama Ralisei luând telefonul și apelând un număr.

-Hahaha. Râsul înțepat și parcă forțat al tatălui Ralisei o făcea pe mama ei și mai furioasă. Ce ai de gând să faci??

-O să sun poliția, asta o să fac!

Mama Ralisei pune telefonul la ureche și se întoarce cu spatele la tatăl fetei.

-Alo? Da... V-am sunat să vă spun că soțul meu...

Nici nu a apucat sa spuna propoziția, căci cuțitul deja îi pătrunse în cutia craniană, străpungându-i creierul. Doar un singur gemăt a mai fost auzit, căci imediat un țipăt umplu încăperea.

Era Ralisa care până acum stătuse la tocul ușii pe tot parcursul convorbirii.

Va urma...