Ralisa [Vol l: Daniel]

Jordan Cooper si clubul de șah

Am intrat în camera mea, si îndreptându-mă spre patul meu cu pași mari, am luat cartea.

Trebuia neapărat să aflu ce este în carte. Dar unde e cheia? Poate mai întâi trebuie sa aflu mai multe despre Daniel, pentru a afla unde ar tine lucrurile valoroase.

Am ascuns cartea de data asta sub pat, și am coborât scările până în bucătărie, unde mama pregătea masa.

M-am apropiat încet de ea

-Mama! Pot sa te ajut?

-Oh... Nu e nevoie!

-Pai așa terminăm mai repede! Și poate mai vorbim.

-Hm... Tu nu te lași, nu? Spune mama chicotind, bine, hai! Dar ai grija cu cuțitul!

-Da. Spun eu luând un cartof și începând să curăț.

După primul cartof curățat, apuc sa o întreb pe mama:

-Mama...

-Da?

-Ce știi despre Daniel?

-Adica?

-Adica... Avea vreun hobby... Se juca fotbal... Ce îi plăcea să facă în mare parte?

-Hm... Daniel nu prea se omora cu sportul... În schimb era la un club de șah...era destul de retras... Cam prea retras. Stătea mai tot timpul în camera lui și făcea ceva... Noi mereu am crezut că se joacă pe calculator. Nu prea mai mânca...

-Iesea pe afară? Sau... Avea vreun prieten?

-Da, însă... Nu au mai fost prieteni de la 10 ani... Cam pe atunci a început el sa stea mai tot timpul în camera. Pe prietenul lui îl chema Jordan. Erau împreună la clubul de șah.

-Nu ați văzut ceva în neregula în camera lui?

După un moment de ezitare, îmi răspunde:

-Nu... Doar că... Noaptea mai auzeam cate ceva ciudat venind din camera lui...

-Cum ar fi?

-Cum ar fi... Scârțâituri... Bușituri... Și câteodată vedeam pe dedesubtul ușii venind niste raze puternice de lumină fix in toiul nopții, însă când intram in camera sa vedem ce face, el era în pat și dormea... Chiar și acum când ne mai ducem câteodată in camera lui să ne mai îngrijim de lucrurile de acolo simțim schimbări bruște ale temperaturii care urcă destul de mult și iarna.

Vorbele ei mă puseră pe gânduri... Oare avea de aface cu cartea pe care am găsit-o?

După ce am terminat de curățat toți cartofii, mama mi-a zis că pot pleca pentru că de aici se descurcă ea.

Am plecat in camera mea, încercând să-mi dau seama ce ascunde Daniel, însă chiar daca am aflat toate chestiile alea nu-mi puteam da seama ce este...

A doua zi

Dis-de-dimineață m-am trezit foarte energica, și abea așteptam să mai aflu alte lucruri despre Daniel. Chiar mi-am făcut si un panou special pentru a afla ce se întâmplase cu el.

Făcuseși poze la cheia măricică pe care o gasișeși, la cartea misterioasa, la camera lui Daniel, la dulapul după care am găsit cartea și era si o poza cu ,,suspectul nostru care a dispărut", puse toate pe panou.

Am legat fire... Am făcut notițe pe care le-am prins... Doar voiam să aflu ce este cu acest Daniel.

Mama mă strigase ceea ce înseamna că trebuia să mănânc.

Am coborât, am mâncat, dar nu înainte să mă pot da jos de la masa, mama izbucnește într-un strigăt că mă făcu să înțepenesc pe scaun.

-Daniel!!!Daniel!! Ne-a scris Daniel!!