Ralisa [Vol l: Daniel]

Poliția și Rianna

-Polantris și Thidora... Hm...

Eram pe patul meu de acasă și mă uitam la cele două pandantive. Și, dacă va întrebați... Da, am luat pandantivele de la Jordan. Mi le-a dat.

-Ce as putea face cu astea?

Înainte să plec acasă de la familia Cooper, mama lui Jordan mi-a dat câteva prăjituri la pachet. Sunt foarte bune!!

-Hm... Poate ar trebui sa merg in camera lui Daniel! Hm... Da... Ar fi o idee.

Mă dau jos din pat, însă înainte să pot deschide ușa, mama intra in camera mea (probabil să mă întrebe cum a fost pe afară).

-Ralisa... Ce sunt alea?

*Oh nu ... A văzut pandantivele*

-Ce? Astea ... A... Nimicuri!

-Ești sigură? Mi se par foarte cunoscute!!... Îmi zice ea apropiindu-se de mine.

-Da! Sunt foarte sigura!! *De unde știe ea de pandantive?*

-Ralisa! Vino încoace! Lasă-ma să le văd.

-Nu! Nu este nimic important!! Serios!

-Oh! Pe bune!! Dă-mi-le!! De ce te tot îndepărtezi? Vino in coace!!

Eram lipita de perete, aveam pandantivele la spate și mama se apropia din ce in ce mai tare.

Era foarte aproape... Îi simțeam respirația pe fruntea mea, și mainile ei reci încercând să ia pandantivele. Nu o vedeam... Aveam ochii închiși, când de odată am auzit:

-Beatrice!!!! Vino acum aici!

Era tatăl meu... Remus.

Am simțit cum ea se îndepărtează și iese pe ușă. Când am deschis ochii era întuneric in camera și eram doar eu.

-Pandantivele!! Spun eu și mă uit în palme. Fiu! Sunt încă aici!

Îmi închid palmele și pun pandantivele sub pat langa carte, când aud iar ceva.

-Ralisa!!

-Hm... Acum mă strigă me mine? Oare ce o fi?

Am coborat până jos, când, era să cad pe scări din cauza șocului avut: erau 2 polițiști în fața ușii care vorbeau cu mama și tata.

-Ce caută ei aici? Sper că nu are legătură cu Samantha... Dar oricum... După cum pare nu cred că au venit pentru a mă aresta sau ceva... Probabil doar o să-mi pună niște întrebări ...

Îmi iau inima în dinți, și cobor toate scările, fiind acum aproape de părinții mei.

-Da, tată? M-ai strigat?

-Ăăăă... Da. Trebuie sa discutam ceva.

-Ăm... Cine sunt ei?

-Um... Ei sunt polițiști. Au...au venit pentru a investiga cazul Samanthei... Fata aia de la orfelinat.

-Ah... Ok. De ce aveți nevoie de mine domnilor? Spun eu apropiindu-mă de polițiști.

-O să vă punem niste întrebări. În special ție, domnișoara... Zice unul dintre polițiști așteptând să continui eu.

-Ralisa. Mă numesc Ralisa.

-Bun, bine...

-Oh... Intrați!! Cred că sunteți obosiți... Ați parcurs atâta drum tocmai din celălalt oraș... Spune mama îndemnându-i sa se așeze. canapea.

Polițiștii intrară și se așezară pe canapea. Eu eram in spatele lor, deci m-am dus și eu pe unul din fotoliile care erau la set cu canapeaua, tatăl meu fiind pe celălalt fotoliu, iar mama in bucătărie aducând cafea și prăjituri.