Cât de mult am rupt eu din mine,
văzându-mă jos,
închizând ochii
și rugându-mă șoptit.
N-am vrut vorbe să mă mângâie și guri
să-mi astupe tristețea prin cuvântări dulci.
N-am vrut mâini să m-atingă și să-mi cutremure trupul.
N-am vrut timp, n-am vrut nicio secundă.
Și din negare, ochii mi-au rămas închiși.
Și inima mi-e grea când respir, căci
e încleștată de coaste.
Îmi curge prin vene sânge sărat,
și închis la culoare,
Nu îndrăznesc să-mi fac tonul auzit.
Cea mai mică urmă de căldură mă îmbrățisează,
mă urcă sus unde cred că n-am mai fost,
și poate că de fapt, sunt.
Sunt din mai multe bucăți.
Iar sufletul mi-e iubit.
Dar simt că n-am dragoste suficientă
să mai dau, dar să mai simt ...
CITEȘTI
Ecoul Unor Voci Sugrumate pe Fundal Negru
Poetry„Oamenii caută fericirea cum caută sângele inima. Când nu mai curge sânge în inimă, omul se usucă, spune tata." ━ Aglaja Veteranyi, „De ce fierbe copilul în mămăligă" ______________________________________________ ~ Toate drepturile rezervate, 2019...
