Nici măcar cele mai melodramatice
litere puse laolaltă,
vocale încătușate de veșnic sumbrele consoane
-
nu-mi pot descrie, uneori,
durerea ce-mi bate-n piept.
Ele nu-mi pot cuprinde oftatul prelung
sau
sclipirea vagă din ochi.
Rup din mine firicele din puterea
pe care o pretind,
iar tu iei cu mâna pământ umed de pe jos,
acela îmbibat
în amaru-mi.
Mă lovești și nu mă lași.
Scriu poem
după poem
... după poem,
folosindu-mă de cuvintele pe care obișnuiai să le rostești
și am genunchii slabi.
Rup din mine,
pun deoparte
frânturi de lumină.
Uneori mă doare
și nu știu de ce,
deci las
să mă doară.
CITEȘTI
Ecoul Unor Voci Sugrumate pe Fundal Negru
Poésie„Oamenii caută fericirea cum caută sângele inima. Când nu mai curge sânge în inimă, omul se usucă, spune tata." ━ Aglaja Veteranyi, „De ce fierbe copilul în mămăligă" ______________________________________________ ~ Toate drepturile rezervate, 2019...
